Kolossal

De cînd a avea noroc e imoral?

Nu s-au ţinut statistici la cît de intens s-au rostit în ultimele 10 zile – de la finala muncheneză pînă la finalele noastre de Cupă şi campionat – cuvintele sacrosante: drept şi nedrept, […]

De cînd a avea noroc e imoral?

Nu s-au ţinut statistici la cît de intens s-au rostit în ultimele 10 zile – de la finala muncheneză pînă la finalele noastre de Cupă şi campionat – cuvintele sacrosante: drept şi nedrept, noroc şi ghinion; a plouat torenţial cu „moral şi imoral”, ne-au inundat vocabularul de la Munchen la Cluj şi Vaslui, revărsîndu-se pe Naţional Arena, unde ultima vorbă a lui Răzvan a fost: „Am pierdut pe nedrept”. Aşa e. Şi? Sigur că ruperea asta de nori a pornit de la victoria londonezilor pe „Allianz Arena”, cu totul scandaloasă după un 30-1 la cornere pentru cei învinşi. Chelsea nu numai că a jucat imoral de urît – după cum a scris presa germană, la care nu ader sută la sută cît există un Drogba -, dar a mai fost înfierată şi pentru că a avut noroc.

Un noroc imoral, idee care s-a abătut şi s-a extins pînă la Cluj, unde CFR-ul a cîştigat campionatul cu 3 meciuri (în 7 zile!) în care a înscris decisiv în ultimele minuţele, scoţîndu-şi detractorii din minţi şi din ghete. La urma urmei, poţi aranja cu arbitrii ca Maftei să marcheze cu Sibiul (gol esenţial!), în ultima clipită? Da, rămîne ciudat ca „U” să aibă 2-0 la pauză şi tu să revii la 2-2, dar e posibil ca în minutul 87 croatul de la centru să fie minţit de Kapetanos? Să ne întoarcem la arbitrii români ca să avem ce sfîşia? Se urlă că arbitrul a fost cumpărat prin reţeaua de globalizare a blaturilor, dar dacă nu apar dovezile ca să-l arestăm, ce facem? Doar dăm din gură, ceea ce-i cel mai uşor în România şi dăm clujenilor titlul de campioni, chiar înainte de meciul cu Steaua, anunţat că va fi pe viaţă şi pe moarte.

Nu va fi nimic, decît o nouă plesneală a şansei – pînă şi-n ultimul meci, fără de importanţă, Clujul egalează în minutul 90 cu un gol de tot humorul… Să fi aranjat şi asta cu neamţul turc de la centru? Dacă e tot norocul? Marţi, Gabriel Berceanu a pus norocul doar pe locul 9 în explicaţia performanţei. Personal, sînt dintre acei numiţi de Andrei Vochin „victime” ale persecuţiei la care a fost supus CFR-ul: am început să ţin pervers cu ei de cînd au fost condamnaţi la 4 meciuri în 9 zile; altfel, nu-mi retrag obiecţiile la jocul lor (vezi Gazeta din 30 martie 2012).

În fine, apogeul torentelor de moralină a fost atins de patronul lui Chelsea, echipa care a ajuns să fie luată ca model de Bonetti „al nostru”. Abramovici are reţineri în a-i prelungi contractul lui Di Matteo mai mult de un an, pentru că a avut prea mult noroc la Munchen. Mi se pare – nemţeşte vorbind – kolossal. Lăsaţi în pace norocul, nu-l mai suspectaţi, suportaţi-l! Fără el şi fără ghinionul aferent nu putem juca nimic, indiferent de sistemul economic şi nervos.