Nebunii de primăvară

Sîntem sau nu microbişti europeni.

…şi să nu-mi spuneţi că nu avem o primăvară europeană! Şi ce dacă Steaua cu Astra 2 bate cornerele dintre troiene de zăpadă, joacă prost la Mioveni şi mă lasă să mă fac de rîs […]

Sîntem sau nu microbişti europeni.

…şi să nu-mi spuneţi că nu avem o primăvară europeană! Şi ce dacă Steaua cu Astra 2 bate cornerele dintre troiene de zăpadă, joacă prost la Mioveni şi mă lasă să mă fac de rîs cu pronosticul meu, că va merge la titlu dacă prestează ceva-ceva din turul cu Twente… Am scris că s-ar putea să fiu un caraghios şi iată-mă în situaţie, aşa cum mi-au spus-o de la obraz internauţi ca pepeman, bănăţeanul, alex21 sau liam, cărora le mulţumesc pentru competenţă. Unul singur mi-a dat dreptate – octa – şi îi zic şi lui mersi, fiindcă, aşa cum spunea odată un rabin, fie şi un singur om e o bază de discuţie.

Dar unde scrie că fără Steaua în Europa nu e primăvară în sufletele noastre de microbişti universali? Inimile noastre – întreb tot ca un caraghios – nu au fiecare două auricule şi două ventricule, unde la mine au loc şi Progresul, şi Barca, şi Manchester United, şi, ca marţi seara, Arsenalul… La pauză, cu acel 3-0 curat incredibil, m-au sunat nebuni buni de legat. Cu preşedintele Uniunii Scriitorilor, priceput în fotbal cît în literatură (caz nu foarte frecvent), am stabillit că dacă Milanul le dă un gol, Arsenalul face 5-1! Uneori, sufletismul ne sileşte să ne pierdem capul. M-am liniştit – şi nu am mai discutat decît cu mine însumi – în minutul 58, cînd Van Persie, din 3 metri, a ratat acel 4-0 care devenise raţional. E nenorocita aia de „ocazie uriaşă” după care se pierd meciurile decisive pe care, să vrei, şi tot nu le poţi uita; mi-au rămas pe viaţă Rosicky şi cei 60.000-70.000 de englezi care au venit să-şi vadă Arsenalul după un 0-4 fără de speranţă pentru orice european normal la cap.

Tot european vorbind, miercuri seara, pe Camp Nou, primăvara – că nu-i pot spune altfel – m-a adus într-o stare la care nu am avut acces nu mai ştiu de cînd. Fan Barca, suportînd toate obiecţiile galacticilor realişti care nu-mi suportă guardiolismul, pe măsură ce Messi îşi făcea de cap, se ridica în mine un protest: în numele weekend-urilor petrecute la Eurosport 2, în Bundesliga, în numele acelor meciuri germane exemplare în fotbalul lor serios, creştea în sufleţelul meu refuzul de a accepta ca o echipă germană de Liga 1 să primească 7 goluri, dintre care 5 ale unui geniu, e drept, dar de neconceput cum nu putea fi oprit de o apărare nemţească. Nu de Chiricheş, nu de Moţi sau Szukala. E un răutăcism, desigur, dar vă mai propun o idee, nu mai puţin primăvăratică: aţi citit ce-a făcut Twente cu ditamai Eindhovenul, după ce a eliminat-o pe Steaua? 6-2! Steaua mai e bună la ceva.