Noi, manchesteriștii

Acest 3-3 fabulos de chinuitor Nu pot da semichiotul cuvenit la acest 3-3 (de la 0-3) al lui Manchester United cu Chelsea, fără să mă refer la numeroşii internauţi care stau cu ochii în patru la tot ce scriu despre […]

Acest 3-3 fabulos de chinuitor
Nu pot da semichiotul cuvenit la acest 3-3 (de la 0-3) al lui Manchester United cu Chelsea, fără să mă refer la numeroşii internauţi care stau cu ochii în patru la tot ce scriu despre Sir Alex şi ai lui. Cel mai dur s-a dovedit sdeath, foarte supărat pe mine fiindcă mă exprim la persoana întîi plural, cu „noi” adică, atunci cînd discut despre jocul giggşilor: „Nu mă aşteptam ca şi dvs să fiţi în tagma acelora care zic «Am învins… ai noştri au făcut şi au dres…», credeam că numai cei fără personalitate gîndesc aşa… E prima lacună din articolele dvs şi sper sincer să fie şi ultima”.

Prima sau ultima, noi să fim sănătoşi că belelele curg, nu văd motiv de gîlceavă. A scrie cu „noi” cînd vorbeşti despre o echipă la care ţii este natural, ca o formulă care cuprinde şi tandreţea, şi ironia. Nici vorbă să-ţi pierzi personalitatea sau obiectivitatea, aş spune fără jenă că e chiar ironic faţă de realităţile zilei să scrii din Bucureşti simţind pînă în vîrful pixului că faci parte dintr-un „noi”, noi manchesteriştii bătrîni. De altfel, numeroşi internauţi tot aşa se exprimă, la persoana întîi plural. Cel care semnează Cla bate cu majuscule: „Ne trebuie un Iniesta, Hazard şi Modrici”. Pault scrie: „Avem disperată nevoie de un mijlocaş central”. Mai e ceva – manchesteriştii aceştia nu sînt fani orbi, ci lucizi. Turden poate să încheie cu „Go reds!” şi să le cînte ca lui Liverpool: „Nu sînteţi niciodată singuri”, dar asta după ce scrie că „United nu are nici o şansă la titlu anul acesta, să zică mersi dacă termină pe locul doi”.
Cu „Glory, glory Man United” încheie şi cel care semnează manutd, după ce acceptă că „Nu este nimic grav dacă anul ăsta nu vor cîştiga nici un trofeu”, totul este ca tinerii să confirme că merită să joace la United. Nu aş fi fair, dacă nu aş recunoaşte că cel mai tare mesaj a venit de la gima: „Îmi permit un sfat, schimbaţi echipa, nu mai suferiţi pentru Man Utd”.

E ceea ce nu vreau să fac, chit că anul acesta o ştim din timp că nu sîntem (iar pluralul ăsta!) nici în Cupa Campionilor, nici în Cupa Angliei. De aceea emit un semichiot după acest 3-3 căruia nu-i pot da uşor adjectivul „fabulos” decît dacă adaug „fabulos de chinuitor”. Cum s-a ajuns la 0-3 nu contează? Rooney nu cumva face prea multe? Sigur că e patetic să-l vezi cînd îl ţine în propriul careu pe David Luiz, dar ieşit pe contraatac nu i se vede sufocarea? Ca să nu mă întind la vorbă, ce 4-2 a avut în picior Torres… Bine că Giggs a găsit capul lui Chicharito pentru 3-3, dar mă credeţi că m-a sunat din străinătate, la un minut după meci, un prieten, manchesterist şi el, care a început să mă bată la cap că ce mai caută Scholes şi Giggs la vîrsta lor… „Ştii ce?”, l-am contrat dur: „De Giggs să nu te atingi!”