Anomalii

Barca şi Real, fiecare cu complexele ei.

…şi mai e ceva: nici Barca nu e aceeaşi din campionat, cînd dă ochii cu aşa-zişii extratereştri din Madrid; şi ea are un complex în faţa Realului. Un complex de superioritate, căci există […]

Barca şi Real, fiecare cu complexele ei.

…şi mai e ceva: nici Barca nu e aceeaşi din campionat, cînd dă ochii cu aşa-zişii extratereştri din Madrid; şi ea are un complex în faţa Realului. Un complex de superioritate, căci există şi complexe de-astea. Prea ne-am obişnuit să numim complexele doar de slăbiciune, de inferioritate, de tremurici în izmene. Barca lui Pep nu ştie, nu poate să tremure în faţa Realului, chiar dacă în minutul 10 e deja 1-0 pentru un Cristinel care scapă, în entuziasmul general, de Pique. „Bă – cum s-ar spune gingaş pe româneşte -, bă, p-ăştia, orice ar fi, tot îi batem…” sau, mai modest: „Ăştia nu ne bat nici dacă sîntem morţi”.

Cu madrilenii, Barca nu e îngîmfată, ci sigură pe sine. Cu Mourinho în faţa ei, Barca se transfigurează; e alta decît aceea care „scîrţîie ” cu Betis, neatentă cu Espanyol, sau „normală” cu cine vrei dumneata. Cînd îi apare Realul, Barca devine anormal de bună, iar Realul, s-o spunem cu aceeaşi obiectivitate, anormal de precară. De aceea, meciurile dintre ele sînt speciale, adică nu au treabă cu campionatul sau Cupa Regelui. Sînt clasicele înfruntări dintre doi orgolioşi, care de cum se văd, ca în filmele tari, nu mai sînt normali, fără să le pese de perfecţiune.

În acest sens, meciul de miercuri noapte nu a adus nimic nou, doar a confirmat, mă rog, cît se poate compara în fotbal, la acest nivel. S-a confirmat – atenţie, fără să ne plictisim! – că Realul lui Mourinho, la orice 1-0 cu Barca, trece la italienisme fumate, s-a confirmat extraordinar de intimidanta posesie de care e capabilă Barca, ne-a covîrşit din nou luciditatea catalană în pasele şi controlul mingii – ce noutăţi să mai vrem? Poate faptul că ambele goluri au fost înscrise de oameni din apărare, Puyol lăsîndu-l mască pe Pepe, Abidal găsit cu o pasă magică a unui Messi care, zice-se, nu s-a prea văzut… Cum l-a văzut el pe Abidal, liber, face cît un gol genial, dacă mi se dă voie să exagerez. Sau nu am voie? Bine, să nu exagerez. Atunci am voie să zic, strict la obiect, că Pepe ăsta a fost cam oribil? Şi cînd te gîndeşti că Mourinho, înainte de meci, a declarat că „Pepe e singurul din echipă care ştie cum poate fi bătută Barca…”. Auzi, Jose? Cu tot respectul, lasă-ne!