Autofierbere de manchesterist

Gînduri după zguduitorul autogol al lui Jones.

Întrebarea care mă macină astăzi de dimineaţă, în prima săptămînă a anului, nu este – să vă fie clar! – dacă Steaua va cuceri campionatul cumpărîndu-l şi pe Wesley, ci una mai presantă, […]

Gînduri după zguduitorul autogol al lui Jones.

Întrebarea care mă macină astăzi de dimineaţă, în prima săptămînă a anului, nu este – să vă fie clar! – dacă Steaua va cuceri campionatul cumpărîndu-l şi pe Wesley, ci una mai presantă, chiar mai complicată: ce le-a spus Sir Alex lui Rooney, Giggs şi celorlalţi după ce au pierdut la Newcastle? Ce se mai putea zice la acel 0-3 fixat prin autogolul lui Jones de un caraghioslîc care ar zgudui şi la Mioveni? Dacă, la Madrid, Mourinho, în pauză, cu 0-2 pentru Malaga, le putea spune caratelor sale „să strîngă gunoiul lăsat de jocul lor”- cum se putea numi ceea ce au prestat năpăstuiţii aceia şi după dezastrul cu Blackburn? Să-i fi zis tot „gunoi”, dar în engleză? Nu aud nicicum 75.000 de englezi scandînd pe Old Trafford: „Demisia! Demisia!”, totuşi ce le-a spus, încetînd să mai mestece guma sa? „Mor” de curiozitate, fiindcă, la nivelul meu de incompetenţă medie, sînt incapabil să formulez vreo idee după aceste şase goluri în ultimele două meciuri: să vină înapoi Van der Sar? Să deplîng absenţa lui Vidici? Să dau cu bocancul în… în cine?

Astea nu-s idei… În limba engleză s-a formulat de mult că în loc să plîngi, să disperi, încearcă să înţelegi! Cu Blackburn, hai, s-a revenit de la 0-2, ca în final De Gea acela să iasă din nou prost din poartă. La Newcastle, nu s-a „realizat” nici atîta. Sir Alex e dispus să dea explicaţii, nu numai amenzi? Unde mai pui că City, la Sunderland, a pierdut şi ea, o dată cu noi, dar altfel, dominînd categoric, dar încasînd-o, în ultima clipă, dintr-un ofsaid pentru care nu voi fi indignat… Sînt dispus să nu mă mai autofierb pînă poimîine, cînd dăm cu City, fie şi în Cupă – căci, dacă, deodată, îi batem? Aiurea – am sperat degeaba, conform unui pronostic precis al unui prieten care nu se înşală ca mine, că Liverpool va cîştiga cu City. Şi cu ce m-am ales? Cu Dalglish învăţîndu-ne la 0-3 că „fără sînge rece la finalizare nu se poate”, şi cu un iartă-mă onest la miezul nopţii de la confratele meu, un dinamovist de elită, adică dintre cei care trăiesc plenar cînd Steaua ia bătaie de la Ceahlăul.

…Dar cu Mourinho se merge prea departe – o spun cu toată convingerea după acest 3-2 cu Malaga (de la 0-2!), izbutind o repriză a doua într-adevăr fantastică, în care Benzema mi s-a părut peste Cristinel Ronaldo. Oricîte obiecţii am la Mou, se merge prea departe atunci cînd este ignorat în clasamentul celor mai frumoşi antrenori. Asta nu se poate. Jose mi se pare, în acest domeniu, peste tot, dacă nu peste toţi antrenorii din lume. Nici asta nu mai contează? Mai rămîne – ca absurd – să-l credem pe Hugo Gatti, precum că Messi, pe vremea lui Maradona, nu ar fi fost decît rezervă în echipa Argentinei.