Printre rîsete nervoase

Cînd nu mai e loc de humorul englezesc

Miercuri, după miezul nopţii, mi-a fost de ajuns să văd într-o fracţiune de secundă a montajului chipul lui Giggs la 2-0 pentru Basel – un cocktail de spaimă amestecată cu furie – […]

Cînd nu mai e loc de humorul englezesc

Miercuri, după miezul nopţii, mi-a fost de ajuns să văd într-o fracţiune de secundă a montajului chipul lui Giggs la 2-0 pentru Basel – un cocktail de spaimă amestecată cu furie – ca să mă pătrund de ideea scurtă, dar dureroasă că nu e nimic de rîs. Cel mult de un rîs nervos… Un crainic englez spunea că eşecul lui United, combinat cu eliminarea lui City, e un dezastru, nu doar pentru cele două echipe, ci pentru un întreg oraş. Cînd nu-i loc de nici un milimetru de humor englezesc, „mor”, cu ghilimelele de rigoare. Dar hai să nu exagerăm şi să ne gîndim la ce ne propunea Marius Mitran la acel miez de noapte: calificarea ciprioţilor în primăvara Ligii e cea mai mare dintre surprizele europene.

Cu toată simpatia profesională, nu sînt dispus să-l cred. APOEL ăla e o întîmplare, în timp ce eliminarea din grupe a primelor două echipe englezeşti e o coincidenţă de dimensiune continentală, chiar dacă tot de la ei ne-a rămas celebrul buletin meteo atotsfidător: „Anglia în ceaţă, continentul izolat”. O singură coincidenţă ne mai poate tulbura, dar nu de acest nivel: eliminarea din competiţiile europene a Luceştilor, tatăl şi fiul; mă costă un alt rîs nervos, totuşi incomparabil cu cel provocat de dezastrul manchesterist. În faţa lui s-ar cuveni, poate, să ne rîdem ceva mai blînd de Oţelul.

În fond, gălăţenii nu au luat – în grupa asta imposibilă – mai mult de trei boabe, în nici un meci. Ei da, nu au scandalizat cu vreun 7-1… Să nu fiu luat cu „huo”, dar aş observa că dacă nici nu au dat mai mult de trei goluri în şase meciuri, sînt totuşi echipe europene – ca Villarreal, ca Genk – care au dat cu totul doar două. Problema cea mai grea, de la început şi pînă la urma urmei, este violenţa cu care încă i se mai contestă cucerirea titlului; am e-mail-uri în care corespondenţii numeau cu dezinvoltură Oţelul – Hoţelul. E mai grav decît această linie a clasamentului său european: 6 0-0-6 3-11 0 puncte. E mai grav fiindcă… dar ce să mai discutăm cu „fiindcă”, atunci cînd sînt aşteptaţi banii de la UEFA? Cînd încasezi – fie şi cu zero puncte – milioane, e bine să nu fii imbecil cerînd socoteală, ba chiar dreptate şi adevăr.

Mai rămîne să ne destindem cumva cu gîndul la finala United – City, pe Naţional Arena. Ideea face deja furori, dar eu întreb: sînteţi inconştienţi? Nu ştiţi că cineva pe care nu e bine să-l contrazici e convins că Steaua va juca finala aceea? Cum? Glumeşte? Iar glumeşte? Cît timp o să mai glumească fără nici un haz? Iar mă ia un rîs nervos.