Plecînd şi rămînînd la Poltava

Să ne decidem. Judecăm româneşte sau european?

Vă spune ceva Poltava? Unde se găseşte Poltava? Cei mai culţi în fotbal s-ar putea să-şi aducă aminte că, de curînd, la Poltava, Dinamo a fost egalată în ultimul minut al meciului tur […]

Să ne decidem. Judecăm româneşte sau european?

Vă spune ceva Poltava? Unde se găseşte Poltava? Cei mai culţi în fotbal s-ar putea să-şi aducă aminte că, de curînd, la Poltava, Dinamo a fost egalată în ultimul minut al meciului tur din Europa League, ca în retur, la Bucureşti… să continui? Pentru a fi precis, trebuie să dezvălui că Poltava, care a eliminat-o, la Bucureşti, pe Dinamo, se găseşte nu numai în Ucraina, dar şi pe ultimul loc din grupa ei europeană. Pe ultimul loc, cu zero (0) puncte. Mergînd mai departe, răsucindu-mi pixul în memoria necicatrizată, voi reaminti că, la cîteva minute după îngropăciunea din Groapă, s-a articulat foarte ferm că Dinamo, pur şi simplu, nu are valoare.

La ceva mai mult de cele 40 de zile ale oricărui parastas, mai concret: după nouă etape în Liga lui Mitică, Dinamo e pe primul loc, la 8 puncte de rivala Steaua, la 11 puncte de campioana Oţelul şi merge categoric la titlu. Mai ieri, alaltăieri nu avea valoare, se făcea mişto de ea, şi acum – după ce a bătut-o calm pe Chiajna şi strălucit pe Petrolul – presa e aproape în extaz. Acum, Dinamo nu numai că are valoare, dar e şi omogenă, şi echilibrată, şi experimentată… Acum s-a uitat total de Poltava, ca şi cum nici n-a fost.

Vin imediat la intercepţie şi verticalizez: mie Dinamo îmi este simpatică mulţumită galeriei ei pe care o socotesc cea mai ironică din ţară. Am cîţiva prieteni dinamovişti superdevotaţi, care ştiu să se autoironizeze ca nimeni dintre cei fanatici. Ca atare, nu am nimic împotrivă ca Dinamo să ia şi titlul, ba chiar – în calitatea mea de om al Progresului veşnic decedat – îmi este indiferent. Problema mea – pornind de la Poltava şi rămînînd la ea – este dacă sîntem sau nu dispuşi să gîndim european sau strict româneşte, adică miticisto-becalisto-sandinist. Ne trece sau nu prin minte că, de exemplu, Adrian Cristea dă trei goluri şi joacă formidabil într-un meci cu Mediaşul, disputat într-o viteză deloc europeană? Ne lasă rece sau, dimpotrivă, ne enervează rău că, printr-o simplă mişcare de telebuton, putem vedea în ce viteză şi forţă se joacă un Koln – Hoffenfeim, cînd în Regie Steaua se „omoară” cu Sportul? A, pardon, Steaua aia nu mai e Steaua asta care a învins-o pe Oţelul în ultima secundă, cu Ilie Stan la cîrmă. Alt extaz, într-o singură săptămînă. Avem o rapiditate în trecerea de la înjurătură la delir pozitiv comparabilă doar cu ieşirea din apărare în atac (şi invers) a lui Rooney.