O mediocritate beton

O să ajungem la insomnie şi înaintea meciului cu Luxemburg?

Ţin să precizez din capul locului (locul nostru 60 în ierarhia mondială) că fără nici o plăcere, dar în deplină onestitate, mă înscriu între cei 50,42% votanţi care ieri, în […]

O să ajungem la insomnie şi înaintea meciului cu Luxemburg?

Ţin să precizez din capul locului (locul nostru 60 în ierarhia mondială) că fără nici o plăcere, dar în deplină onestitate, mă înscriu între cei 50,42% votanţi care ieri, în Gazeta, au apreciat ca foarte slab jocul naţionalelor noastre în turneul din Cipru. Coerenţa unei mediocrităţi beton (singura coerenţă) a fost atît de evidentă încît îmi răpeşte energia numită şi chef de a comenta selecţia, jucătorii, ideile lui Răzvan care, să mă scuze, cred că s-a contaminat şi el de la spiritul acestor prestaţii. Cum să fie Papp şi Gardoş „printre cîştigurile naţionalei”, după meciul lor de jaloane cu Ucraina? Cum adică „nu am bătut Cipru cu 5-0 din cauză că s-a ratat mult prin interpretarea greşită a fazelor…”? Cum să baţi, din lipsă de experienţă, atît de prost penaltyurile cu Ucraina şi totuşi să lauzi echipa că a egalat după 0-2 şi „a luptat pînă la capăt”? Penaltyurile nu au fost la capătul meciului? Stop, să nu interpretez şi eu greşit unele fraze… Rămîn la primul meu impuls, să tac pînă după meciul cu Bosnia, să las problemele tehnice şi logice pentru a fi cît de cît uman; nu e o laşitate, e un dezgust de scandalurile care se ţin teleleu şi telelanţ în viaţa noastră. Se poate înţelege acest dezgust? Poate că nu e cazul să facem deja un scandal şi din naţionala noastră. Preşedinţia, Guvernul şi Justiţia nu şi-au spus ultimul lor cuvînt.

Fiind imposibil s-o ţinem tot într-o groază, poate că mi se dă dreptul la humor dezvăluind că din turneul ăsta cipriot plec cu două imagini de o certă vigoare: e jocul Franţei „noastre” în repriza a doua în faţa unei Brazilii în zece şi fără atac, cu o cursă mirobolantă a acelui Menez pentru o pasă de gol către Benzema şi care m-a făcut să mă gîndesc din nou la Papp şi Gardoş, ba chiar la Chivu şi Tamaş, mă înţelegi? Şi mai e acest 2-1 al Luxemburgului cu Slovacia… Cine o fi acest obscur cetăţean european Da Mota care întoarce în zece minute un 0-1…? Pe cine punem să-l marcheze? Trebuie să ne gîndim din timp. Asta ne-ar mai lipsi, să facem insomnie şi înaintea unui meci cu Luxemburgul. E o perspectivă curat inumană care îmi provoacă un rîs nervos cu care, emblematic, închei.