Acest Messi cu papion

Am mers cu Xavi, a biruit Messi, nu sînt scandalizat

Fireşte că pentru mine, simplu gazetar român, cel mai interesant aspect al consacrării lui Messi la Zurich este mîndria din culise, care a aranjat această aşa-zisă surpriză. Ce s-a petrecut […]

Am mers cu Xavi, a biruit Messi, nu sînt scandalizat

Fireşte că pentru mine, simplu gazetar român, cel mai interesant aspect al consacrării lui Messi la Zurich este mîndria din culise, care a aranjat această aşa-zisă surpriză. Ce s-a petrecut acolo, pentru ca Iniesta şi Xavi să rămînă, totuşi, cu buzele umflate? Căci ceva s-a întîmplat. Nu se poate ca totul să fie clar – aşa am învăţat la „şcoala vieţii”. Personal, mergeam cu Xavi, împărtăşeam punctul de vedere al lui Andrei Niculescu: „Fără Xavi lîngă el, ce-a făcut Messi la Mondial?”, luam Mondialul drept criteriul numărul unu, ziceam că sînt logic. Acum, mintea mea „educată” numai de lucrături, mişculaţii şi aranjamente obscure, vrea secretul operaţiei Messi, vrea transparenţă, cum se zice pînă la leşin, vrea să ştim şi noi de ce şi pe ce ne indignăm. Murim daă nu ne indignăm la orice premiere – cel puţin aşa e la noi, deşi ştiu că şi în Spania e ceva tămbălău fiindcă nu a fost consacrat un spaniol, ci un argentinian crescut la Barcelona… mă rog, probleme de nababi în fotbal. Suspicios cum m-au crescut Mitică şi ai lui, mă intrigă şi încoronarea în ultima cliă a lui Mourinho în locul Del Bosque, campionul mondial, la urma urmei. Adică, tot nu contează Mondialul? Nici aici nu avem amănunte. Aseară am auzit la RFI o idee foarte tare: în anul cînd Beckenbauer a cîştigat totul cu Bayern şi naţionala lui, cine a fost Balonul de Aur? Cruyff!

Situaţia fiind, în lipsa detaliilor obscure, enigmatică, trebuie să recunoaştem că nu e penibilă sau compromiţătoare din p.d.v. fotbalistic: Messi nu e doar foarte bun, foarte buni sînt mulţi, e întru totul extraordinar, e chiar peste Xavi, căci, marcînd mai mult decît el, pasează la fel de bine. Mi se pare esenţial. Cînd Gică Craioveanu ne zice că e cel mai bun fotbalist din cîţi a văzut vreodată – nu mai avem de-a face cu o problemă de gust şi nici subiect pentru o indignare. Ca atare, nu sînt scandalizat de Messi cu papion şi al doilea Balon de Aur în braţe.

În schimb, manchesterist bătrîn, m-a cam umilit victoria alor mei în meciul cu Liverpool, un 1-0 stabilit din minutul 1, printr-un penalty absolut inexistent, acordat de măreţul arbitru Webb. Din nou, „educat” de atîţia Iancu şi Gigei, m-am gîndit ce-ar fi fost la noi din primul minut. Gîndire banală. Uimitor era cum nu a protestat nimeni la Liverpool, nici pe teren, nici pe bancă, nici în tribună. De ce uimitor? Iar sînt bucureştean… Există o vorbă a unui englez mai celebru chiar decît Giggs, galezul meu: „Senzaţional nu este că se ciocnesc două trenuri, ci că nenumărate trec unele pe lîngă altele fără să se ciocnească”.