Nu ne-am săturat de această logică?

E greu să ai noroc dacă nu-i dai ocazia să se manifeste

Şi iar ne întoarcem la ceea ce ştim, la ideile care ne-au intrat în sînge şi de care, probabil, nu ne vom plictisi vreodată: la Napoli a fost […]

E greu să ai noroc dacă nu-i dai ocazia să se manifeste

Şi iar ne întoarcem la ceea ce ştim, la ideile care ne-au intrat în sînge şi de care, probabil, nu ne vom plictisi vreodată: la Napoli a fost ghinion, a fost lipsă de concentrare, a fost frică, într-un cuvînt – a fost blestem… A, DESIGUR, A MAI FOST ŞI UN VINOVAT: KAPETANOS, deşi se poate ţine un 3-0 şi în zece dacă ştii fotbal asociaţie. Nu e nici un mare ghinion cînd în 96 de minute posezi balonul în proporţie de 36% şi ăilalţi joacă 53 de mingi în careul tău, iar tu doar 10. Ar fi fost un mare noroc – peste ştiinţa cu care joci fotbal – să fi rămas 0-0 pînă în minutul 96. Dar în tur, napoletanii nu au egalat de la 0-3 în minutul 98? Care blestem? După cum s-a jucat, acest 1-0 e mai degrabă rezonabil.

Cînd ăia – şi ei nişte apucaţi, ce să mai vorbim – atacă tot timpul şi tu joci la 0-0, cînd nu legi decît o singură “ocazie uriaşă”, cînd marea fericire e să ţii mingea departe de poarta ta, nu e mai degrabă logic, raţional şi deloc mistic să nu ai noroc? De unde să apară norocul dacă nu are ocazia de a se manifesta? NU NE-AM SĂTURAT DE LOGICA ASTA AMĂRÎTĂ? Bubuim în idei stupide mai tare decît batem mingea în aut…

Şi la urmă, acelaşi care a ţinut-o de o săptămînă cu ideea că “Mergem la egal şi ne calificăm… noi nu trebuie să ne hazardăm să dăm gol”, acelaşi, plîngîndu-şi de milă, vine şi ne zice invers, că “trebuia să jucăm fotbal, doar nu jucam cu Realul, ci cu Napoli” şi că, în fond,băieţilor le-a fost frică.

Frică de cine? Nu de Napoli – săracii au alergat de le-a venit rău, s-au rupt în tacklinguri şi degajări destrăbălate, s-au consumat nervos pînă la os, nu văd echipă de la noi, nici măcar pe Oţelul, să se omoare ca Steaua înfruntînd viteza acelor apucaţi. Măcar pentru atîta merită respectaţi: pentru plămînii lor. Dacă le-a fost  frică de ceva, cred că de ochiul şi mai ales de gura patronului lor, de violenţele lui verbale, de capriciile lui, de incultura lui fotbalist că, mă-nţelegi? Chiar şi dilema lui – “Fotbalul e al lu’ dracu’ sau al lui Dumnezeu?” – te intimidează, deşi, cu puţin curaj, i se poate răspunde: fotbalul e al lui Gigi şi Mitică!

Şi care e perspectiva? Păi, ea e clară în aceeaşi optică patronală: LUĂM TITLUL DACĂ VOM CÎŞTIGA ÎN RETUR PRIMELE 7 MECIURI şi în al optulea, cu Oţelul, îi batem cu 7-0! După guma din capătul creionului meu, perspectiva asta e tot atît de sigură precum e Kapetanos principalul vinovat pentru lacrimile băieţilor lui Lăcătuş. Soluţia e crudă, dar există: ori patronul devine şi antrenorul echipei, ori ne lasă şi se duce în liniştea afacerilor sale. Nu cred că sînt singuratic cînd susţin că din această dilemă nu putem ieşi.