Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Letala nerăbdare

Nu ai ce-i explica, dar nici nu poate fi ignorat

De mult nu am auzit, în direct, asemenea strigăte împotriva ideii de răbdare ca acelea pe care Imi Ienei le-a îndurat cu o linişte vecină cu ironia. El ceruse răbdare […]

joi, 21 octombrie 2010, 6:37

Nu ai ce-i explica, dar nici nu poate fi ignorat

De mult nu am auzit, în direct, asemenea strigăte împotriva ideii de răbdare ca acelea pe care Imi Ienei le-a îndurat cu o linişte vecină cu ironia. El ceruse răbdare în construcţia unei echipe. Cel numit, cu o stranie bonomie, Gigi, ţipa din adîncul adîncului său: „Ce-i aia răbdare? Care răbdare? Să n-aud de răbdare la Steaua… La Steaua vreau rezultate!”. Hagi şi Radu Paraschivescu, de faţă în studio, surîdeau tăcuţi, conform protocolului de bun simţ în vigoare atunci cînd un semen e în criză de nervi. Ienei – asigurat de acest Gigi că e băiat bun, că nu-i un dur, fiindcă în discuţii „nu bagă cuţitul”… – opunea oarecare rezistenţă şi aducea argumente: „Nu te gîndeşti, Gigi, că jucătorilor le este frică? Că intră îngrijoraţi pe teren?”. Replica a venit şi s-a vrut letală (ultimul adjectiv la modă în fotbalul nostru): „Ce griji, ce frică? Căpitanul lor sînt eu… Eu sînt cu finanţele!”. După care a urmat o tiradă împotriva antrenorilor care toţi aleargă şi se omoară numai după bani…

Mi-am permis să nu mai am răbdare şi am apăsat pe butoanele care-mi stau şi mie la dispoziţie. De fapt, cel mai dur sentiment e împotriva mea, nu a lui. De ce mai am răbdare să-l ascult? Poate fiindcă nici eu, ca şi nea Imi, nu ştiu să bag cuţitul, să sar la beregată într-o discuţie? M-am hotărît de mult să nu-i mai scriu nici numele, să-l ignor… trebuie s-o recunosc: e greu. Nu ştie ce-i ironia. Nu ştie ce-i modestia. Nu ştie ce-i răbdarea. Are o nerăbdare letală. Nu ai ce-i explica. E unul din cei mai desăvîrşiţi ignoranţi care însă nu poate fi ignorat, dacă mai ţii cît de cît la fotbalul ăsta al nostru, atît cît mai este, acolo, naufragiat pe al 50-lea loc între echipele lumii. E o cifră mai înfricoşătoare decît toate strigătele intempestive ale lui Gigi.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Comentează