Cine ne mănîncă zilele?

Memoria – ca rana din pulpa lui Peneş Curcanul

Ca simplu şi chinuit microbist român, vreau azi să dau glas – cu o obiectivitate veselă – acelui Mitică bucureştean, de atîtea ori călcat în picioare sau pe bătătură în ultimii […]

Memoria – ca rana din pulpa lui Peneş Curcanul

Ca simplu şi chinuit microbist român, vreau azi să dau glas – cu o obiectivitate veselă – acelui Mitică bucureştean, de atîtea ori călcat în picioare sau pe bătătură în ultimii ani fotbalistici. Căci ce se constată clar? După patru etape, granzii provinciei, Clujul, Vasluiul, Urzicenii (groaznic sfîşiaţi), favoritele la titlu în toate pronosticurile competente o duc rău, joacă mai nimic, deşi încă se mai bucură de cea mai mare concentrare de stranieri pe cap de locuitor (Să nu mi se replice cu Mediaşul şi Oţelul – ele nu-s grandori ale provinciei, chiar dacă-mi sînt simpatice). În acelaşi timp, meciul cel mai tare a avut loc în Capitală – cum care? Nu Steaua-Brăneşti, penibilos, oricît l-au slăvit din lojă cu adjective ca „fantastic” şi „extraordinar”, ci, evident, Dinamo-Rapid, o aiureală, o scrînteală care va rămîne lîngă „Minunea de la Liberec”, ba chiar lîngă „Minunea de la Tîrgu-Jiu”.

Un 2-0 pentru Rapid la pauză, la fel de valabile fiind un 3-0 sau 4-0, întors la 3-2 pentru Dinamo nu e de fiecare săptămînă la noi şi dă dreptul multor savanţi în fotbal să pună grava întrebare: cum de-a fost posibil? Personal, aş fi o clipă de părerea lui Herea: „Habar n-am, ăsta e fotbalul!”, dar nu mă lasă memoria acută ca rana din pulpa sergentului din Peneş Curcanul. Sigur că m-am dus cu gîndul pînă la Bruxelles-ul lui Anderlecht, dar au venit după mine şi strigătele unui meci din Giuleşti cu Oţelul, cînd galeria a pătruns în cabine urlînd: „Bă, ne mîncaţi zilele!”. Şi nu era antrenor Şumudică, nici preşedinte Vamă, nici patron Copos; înseamnă că habar n-am-ul lui Herea e un mister şi mai adînc. După cum aceeaşi memorie sîngerîndă mă presează să mă întreb cum de mai nimeni nu s-a atins de non-minunea de la Split, cînd, echipa de mare caracter, „echipa de repriza a doua”, nu a putut să facă măcar un 1-3 negociabil în prelungiri.

Cică acolo a fost un alt mister care, fireşte, nu ne va mînca zilele. Nu aţi vrea să mai citim ceva din Vasile Alecsandri? A, nu se mai dă Bacalaureatul cu Peneş Curcanul? Ok. A început Premier League cu un entuziasmant Tottenham-Manchester City, cu zeci de mii de inconştienţi în tribune, adică totalmente uituci la ce-a făcut Anglia la Mondial, cu meciuri în care nu le pasă de tika-taka şi joacă aşa cum ştiu ei.