Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Marele specialist

Cum mă tratez de mizeriile zilei?

Dacă azi-dimineaţă am boală (termen la zi) pe cineva, acela este specialistul, marele specialist, care m-a sunat miercuri noapte, în minutul 6 al meciului Real-Lyon, cînd Ronaldo a trecut vîjîitor de „omul lui” şi […]

joi, 11 martie 2010, 7:49

Cum mă tratez de mizeriile zilei?

Dacă azi-dimineaţă am boală (termen la zi) pe cineva, acela este specialistul, marele specialist, care m-a sunat miercuri noapte, în minutul 6 al meciului Real-Lyon, cînd Ronaldo a trecut vîjîitor de „omul lui” şi a înscris cu o exactitate năucitoare pentru un 1-0 care făcea, desigur, inutilă orice discuţie despre ce va urma. Specialistul, marele specialist, tocmai asta mi-a comunicat: „Cristinel a ucis meciul”. Marele specialist îmi transmitea o evidenţă, ceea ce dintotdeauna mă enervează. Mai ales că eram de cîteva zile în tratament; mă tratam de greaţa (termen la zi) pe care mi-o provocaseră doi incalificabili mahalagii ai fotbalului românesc. În asemenea cazuri, unii iau Emetiral, alţii nu mai ştiu ce curăţenii din bătrîni – eu iau pastile de fotbal. Mă tratam, mă spălam pe creier cu tot ce văzusem fotbal curat în ultimele zile şi nopţi: mă higienizam cu bomba lui Matici, imposibilă fără pasa de mare viclenie a lui Spadacio, mă clăbuceam intens cu cursa lui Frunză, cu centrarea lui miraculoasă la noi, cu Onofraş rîzînd de Jelev, cu minunea ultimei secunde care nu mai e minune cînd e în careu, liber, Kapetanos, mergeam cu filmul meu pînă la Robben-ul fantastic din dulcea înfrîngere a nemţilor la Florenţa şi ajungeam să mă gîndesc la ce-o să facă Rooney cu Milan-ul lui Beckham.

Exact în plin tratament cu fotbalul, care mă salva din mizerabilităţile zilei, marele specialist a găsit să mă tulbure cu această evidenţă: „Cristinel a ucis meciul”. Totul îl confirma. Realul nu avea decît o singură problemă: la cît îi bate pe lyonezii ăştia care nu puteau lega nimic, nici pînă-n 16? Pe bune, aşa puteau juca şi pretendentele noastre miticeşti la titlu… S-a întîmplat însă ceva straniu, cînd Higuain, singur-singurel, a trimis în bară, ratînd un 2-0 mai mult decît normal. Fără să fac pe deşteptul în faţa marelui specialist, am simţit, vă jur, că ceva s-a dereglat în logica şi ordinea lumii. Nu ştiu ce, ceva misterios, ca atunci cînd mingea nu vrea. Nu am îndrăznit să-i propun un pariu marelui specialist, Realul juca foarte bine, iar lyonezii, pînă în minutul 35, nu ştiau unde e poarta lui Casillas. Totuşi, după pauză, m-am concentrat şi am văzut ceea ce nici un specialist mare sau mic din lume nu a putut crede. 1-1 final. Marele meu specialist mă informase greşit. Degeaba a încercat să analizeze, să-mi explice, tactic şi strategic. Aici nu încăpeau analize, teorii şi savantlîcuri. I-am spus-o neted: „Nenorocitule, învaţă odată pentru totdeauna că sînt zile, la orice nivel, cînd doar mingea decide!”. Mi-a şoptit lugubru: „Fii serios!” şi a tăcut. Nu trebuie să vă spun că specialistul eram eu. Obişnuiesc de multe ori să-mi dau telefon şi să-mi propun pariuri dure. Ultimul e următorul: pe cît, bă, papagalule, că ăia doi se împacă!

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Comentează