Fabuloşii

Cei triviali pentru cîte etape ar trebui reduşi la tăcere?

Cea mai bună repriză din meciurile primei etape a returului cred că a fost aceea din Groapă, cu 2-1 la pauză pentru Dinamo în faţa Craiovei; nu conta cu cine […]

Cei triviali pentru cîte etape ar trebui reduşi la tăcere?

Cea mai bună repriză din meciurile primei etape a returului cred că a fost aceea din Groapă, cu 2-1 la pauză pentru Dinamo în faţa Craiovei; nu conta cu cine ţineai; s-a jucat, pe un teren nasol, cu ceva tehnică şi viteză, cu un Dinamo în bună dispoziţie conducînd repede cu 2-0, cu oltenii revenind frumos şi prestînd mult peste locul lor în clasament. Toate acestea l-au făcut pe moderatorul emisiunii să proclame, în pauză, că meciul e fabulos şi fantastic. Nici chiar aşa. Dacă a fost ceva fabulos, e tot ce-a urmat, chiar în pauză. Pentru prima oară de cînd ţin un creion în mînă, i s-a dat cuvîntul – repet: în pauză! – patronului oltean, care a început să urle pentru un penalty neacordat echipei sale, la 0-1. Arbitrul a fost caracterizat şi înjurat ca un infractor. Un alt patron a intrat în emisie şi a zbierat că „E japcă pe faţă… iar dacă mie mi s-ar face aşa ceva, jur pe ce am mai sfînt…”

Fiindcă tot mă mişcam în fabulos, mi-am închipuit imediat cum ar fi ca în pauza unui Chelsea – Arsenal, Abramovici să-l facă infractor pe Web pentru un penalty oricît de clar. Fabulam şi eu? Exageram? Poate că nu ştiţi ce a urmat. O noapte întreagă nu s-a discutat decît de penalty-ul acela al lui Moţi la Costea şi invers, de jaful comis de Augustus şi iar dacă a fost sau nu fault în atac. Totuşi, abia a doua zi s-a atins apogeul, cînd un fel de Laporta din Groapă l-a înfruntat telefonic pe un alt Laporta din Bănie. Dacă spun că s-a ajuns la jurăminte pe familie încă nu am epuizat subiectul, dimpotrivă – el abia începe. A fost ca într-o crîşmă în care doi bine dispuşi se întrec în a-l lichida pe celălalt prin mitocănii cît mai vesele şi violente.

De la penalty-urile neacordate lui Dinamo în ultima vreme (argument total stupid!) s-a plusat de la „Bă nenorocitule!” la „Bă falitule, n-ai bani nici să treci strada…”, la „Ochelarii tăi negri”, la „cascaval”, la „praz”, la „Geneva, unde se mănîncă foagra pentru care tu nu ai cravată…”, toate într-o voioşie de o vulgaritate inepuizabilă. Mi se pare uşor fabulos că nimeni – nici moderatorul şi cu atît mai puţin invitaţii săi – nu i-a întrerupt, nu le-a închis, cu scuze, desigur, microfonul.  Din contră: toţi erau foarte amuzaţi. Cu calmul de pînă aici întreb: alde ăştia, mitocanii, pe cîte etape ar trebui reduşi la tăcere, sancţionaţi pentru trivialităţi patente şi favorizarea lor? Aud clar: „Hai, bă nene, că au glumit… Noi nu avem regulament la asta şi mata nu ai humor”. Cu humorul pe care îl deţin, încă susţin, ca în toamnă, că dacă Dinamo joacă returul precum la Atena cu Panathinaikos merge la titlu, iar pentru Craiova nu am gînd mai bun decît să deschid fastuoasa carte din 2009 despre Oblemenco a lui Ion Jianu.