Spectacolul Chelsea

Cîţi fani Chelsea aveţi în jurul dumneavoastră?

Repede, repede, pînă nu începe campionatul nostru, pînă nu vine încă un viscol şi nici nu apare încă un ghanezo-colombo-cipriot în Antalya, mă hazardez c-o întrebare de sondaj personal: Cîţi fani Chelsea aveţi […]

Cîţi fani Chelsea aveţi în jurul dumneavoastră?

Repede, repede, pînă nu începe campionatul nostru, pînă nu vine încă un viscol şi nici nu apare încă un ghanezo-colombo-cipriot în Antalya, mă hazardez c-o întrebare de sondaj personal: Cîţi fani Chelsea aveţi în jurul dumneavoastra? Eu, unul, nici unul. Am fani Liverpool, ceva mai mulţi decît fanii Arsenal, am unul care ţine şi cu Manchester, şi cu Liverpool, cîţiva amici care suferă pentru Dinamo şi Liverpool – de-ai lui Chelsea nu găsesc. M-am autosesizat în weekendul trecut, cînd am văzut ce-au făcut Drogba şi ai lui din băieţii lui Wenger. Manchesterist bătrîn – fiecare lună februarie ne doare – pot spune, fără să mestec fergusonian vreo indivie neagră, că le-au dat un 2-0 mult mai sever ca manieră decît acel 3-1 al nostru dinainte cu o săptămînă.

Din minutul 25 aveau 2-0, prin două boabe marca Drogba, care m-au silit să mă gîndesc încă o dată de ce ivorianul nu e pus imediat, la prima numărătoare, printre cei mai buni ai zilelor noastre. Cu ce e sub Cristinel, sub un Ibra, m-aş duce chiar pînă la Rooney al meu, ca să nu ajung la Messi unanimul!? Că nu a făcut nimic la „naţionala” lui în Cupa Africii? Păi, avea acolo lîngă el un Terry, un Lampard? Omul ăsta de fildeş posedă un talent de o sălbăticie superbă, de-o vigoare debordantă, de-o promptitudine senzaţională în soluţii. De la acel 2-0 în minutul, repet, 25 – Arsenal a fost pînă în final peste Chelsea, a-ncercat totul şi nu le-a putut face nimicuţa cu tot jocul lor, vorba ceea, încîntător.

Nu trebuie să fii Ballack ca să emiţi banalitatea aceea că „Nu-i de ajuns să joci frumos…”. O ştiu şi copiii. Dar ce-i de ajuns? Chelsea nu joacă nici frumos, nici urît, nu încîntă, dar nu recurge la anti-joc, ci joacă exact, nu perfect, exact ce trebuie. Acesta e spectacolul ei. Poate de aceea nu găsesc atîţia fani nebuni după ea? Exactitatea nu fascinează. Ea e confundată cu cinismul. Cică Chelsea ar fi cinică. Nu e doar atît. Mai degrabă aş zice că e foarte greu de învins. Dacă nu e cea mai bună echipă din Anglia, cu siguranţă e cea mai rea, cea mai dură. Nu m-ar mira să ia campionatul.

P.S. Am scris acest articol înainte de a vedea Everton-Chelsea, 2-1. Nu schimb nici o virgulă din text. Totuşi, bravo Everton, exclam ca un manchesterist bătrîn.