Ca un ţînc

Şi dacă Rooney ne citeşte în Gazeta noastră?

Acum, după ce l-am văzut sîmbătă în hiper-hattrickul de 4 goluri cu Hull, după ce a făcut miercuri noapte cu City în semifinala Cupei Ligii: nebunia aia de pasă de vreo 50 […]

Şi dacă Rooney ne citeşte în Gazeta noastră?

Acum, după ce l-am văzut sîmbătă în hiper-hattrickul de 4 goluri cu Hull, după ce a făcut miercuri noapte cu City în semifinala Cupei Ligii: nebunia aia de pasă de vreo 50 de metri către Giggs, care bulversează toată apărarea lui Mancini şi Carrick marchează pentru 2-0, imediat, tot el, Rooney, ratînd un 3-0 care-l făcea pe Sir Alex să se ia cu mîinile de cap, mai ales că Tevez marca uluitor, stricînd din nou bucuria lui United, la 1-2 trimiţînd meciul în prelungiri, dar nu va rămîne aşa, desigur, căci în ultimul minut, Rooooney…

Acum, trăgîndu-mi puţin respiraţia, susţin ca un ţînc că omul acesta ne citeşte pe blogul Gazetei noastre. Pot spune de cînd. De la începutul lunii noiembrie, după un MU-ŢSKA Moscova fără miză, în care de la 1-3 se ajungea la un 3-3 doar pentru onoarea palmaresului şi unde, în final, purtat de un entuziasm sincer, profund şi glumeţ, îmi întrebam cititorii cu o falsă discreţie: „Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare, azi, cel mai bun fotbalist din lume?”. Imediat, un Indimar m-a întrebat dacă nu glumesc. Sawyer a fost categoric: „Nu, dimpotrivă… E departe de a fi cel mai bun… E o forţă a naturii, dar nu are stil, nu are viziune”. Alţii s-au exprimat mai blînd. Un Victor L scria: „Nu ştiu dacă e cel mai bun, dar îmi place de el de foarte mult timp”. Un Ovidiu gîndea în acelaşi sens: „N-o fi cel mai bun din lume, dar în mod cert e cel mai impetuos şi complet fotbalist englez”. Un Radu B (şi un Lol se declara de acord cu el) aducea o nuanţă rar avută în vedere: „Este de departe jucătorul care, dintre cei mari, are cea mai frumoasă atitudine faţă de joc; poate asta ar trebui să vadă copiii”.

Nu am răspuns pe loc; am lăsat să treacă Sărbătorile, am citit cîteva anchete de afară şi dinăuntru la fine de an, în care nu l-am găsit nici măcar printre primii 5 (nici pe Fabregas), am cam suferit, căci începusem să-mi iau gluma în serios. Aveam de ce. De două luni, de cînd mă aventurasem cu întrebarea aceea, omul juca de parcă ne auzise şi ţinuse să ne replice. I-om fi dat cico, energie şi avînt – altfel nu se explică. Săptămînal, în competenţa lor, Emil Grădinescu îl elogiază cu vădită plăcere şi respect, Ioan Viorel a ajuns să spună că: „E mai eficient decît Cristiano Ronaldo” (şi aşa e), Realul aflu că-l caută… Fără vanităţi inutile, fără să ştiu ce gîndesc impresarii madrileni, doar din strictă convingere, săptămîna trecută l-am pus (împreună cu Fabregas) lîngă Messi, scriind că e subevaluat de lume. Lol m-a curentat imediat: „Cum să fie subevaluaţi, cînd Realul şi Barca aleargă după ei cu sute de milioane?”. Nu putem gîndi altfel decît în milioane. Şi dacă vor da pentru el mai mult decît pe Cristinel, înseamnă că va fi mai bun decît Messi? Întreb, nu dau cu parul. Mie mi-a fost de ajuns să-l văd miercuri cum s-a aruncat, ca un copil nebun de fericire, peste grămada care-l îmbrăţişa pe Carrick la 2-0. Nu ştiu cît face asta în milioane.