De la Luanda la Liverpool

Ce faci cînd e 4-0 în Africa?

Duminică am încheiat săptămîna printr-o gafă ceva mai mare decît aceea din urmă cu două zile, cînd, vineri, am putut scrie aici că Fabregas, în meciul cu Aston Villa, a întors scorul la […]

Ce faci cînd e 4-0 în Africa?

Duminică am încheiat săptămîna printr-o gafă ceva mai mare decît aceea din urmă cu două zile, cînd, vineri, am putut scrie aici că Fabregas, în meciul cu Aston Villa, a întors scorul la 2-1, el de fapt marcînd pentru 2-0 (mulţumesc lui supertucsi, care a avut omenia să mă amendeze). Duminică seară am făcut-o mai lată: la 4-0 pentru Angola, în meciul cu Mali, mă lămurisem ca tot omul european şi am plecat din Africa peste balta mediteraneană să văd ce face Milan la Torino şi cum mai merge Barca lui Messi, fie şi cu Tenerife. Am constatat că mai există Ronaldinho şi am văzut cum Messi poate centra de departe în careu, pentru Puyol, cu gol. M-am culcat liniştit, ca dimineaţa să aflu că, la Luanda, Mali a egalat la 4. Sigur că-l văzusem pe Carlos în poarta Angolei, dar de unde să-mi treacă prin cap că-i poate fi mai rău decît în Ghencea? De unde să bănuiesc că Mali poate fi o Foresta Fălticeni (mă rog, aproape…)?

Bulversat, m-am luat la şuturi. „De cîte ori ţi-am spus, nefericitule, să nu te ridici de la un meci pînă în minutul 90 plus prelungirile? „. „Chiar şi-n Cupa Africii?”. „Da, şi-n cupa Africii! Oriunde oamenii bat cu piciorul într-o minge timp de o oră şi jumătate…”. „Du-te, mă, de aici” – i-am spus super-eului meu dogmatic şi miercuri noaptea am înţepenit în fotoliu hotărît să văd returul lui Liverpool-Reading şi să nu mişc butonul nici la 5-0 pentru „cormorani”. Nu scrisesem despre acel 1-1 din tur fiindcă ţinusem să fiu fair şi deloc mitică. Manchesterul o luase prea grav de la Leeds ca să mă uit la capra rivalei şi să rîd de băieţii lui Rafa, care nu putuseră trece de o codaşă din Liga a doua.

Aiurea! Care 5-0? La pauză, era abia un 1-0 stabilit în prelungirile reprizei, un autogol de ajuns de nemernic, Reading ratînd două minunăţii de ocazii la care dacă strigai „Uau!”, cum se strigă acum cu spor, încă erai sobru. După pauză, fie şi fără Gerrard, Liverpool zice că are oricum meciul în mînă, Reading se bate zdravăn pe fiecare minge şi ne dă o frumuseţe de cursă singuratică, pe 50 de metri, a unuia, McAnuff, driblînd trei-patru „cormorani” şi ratînd din 16 de un centimetru; se prelungeşte cu 5 minute şi, desigur, ca Zorro în ultima clipă, vine penalty-ul pentru Reading; egalează Sigurdsson, un islandez din cei trei; urmează cele „două de 15”, zici că Reading e gata, nici vorbă, în al 99-lea minut mai au energia unei centrări perfecte şi unul, Long, face 2-1. Benayoun, în minutul 105, ratează singur cu portarul, dar cum să te duci la culcare? Rămîne 2-1, e după miezul nopţii şi super-eul te bate ca un îngeraş pe umăr:  Ştii că se vor face 50 de ani de cînd, într-o finală a Cupei, Arieşul Turda, cu Suciu în poartă, a bătut Rapidul tot cu 2-1?