Scorul cel mai obositor

Din Africa pînă în Europa, o ploaie abundentă de 1-0

Să fie un semn ocult care se cere dezlegat? Să fie o întîmplare în care se ascunde totuşi ceva semnificativ? Pasionaţii cazinourilor au carnete unde notează minuţios zilele în care […]

Din Africa pînă în Europa, o ploaie abundentă de 1-0

Să fie un semn ocult care se cere dezlegat? Să fie o întîmplare în care se ascunde totuşi ceva semnificativ? Pasionaţii cazinourilor au carnete unde notează minuţios zilele în care anumite numere au ieşit cu o frecvenţă stranie, ţinînd de minune. Nu sînt pasionat de ruletă – mi-ar plăcea doar să fiu detectiv fizinomist în cazinouri, meserie fascinantă, să urmăreşti chipurile jucătorilor… – dar nu pot ignora acest fenomen care s-a abătut miercuri peste planeta noastră, a fotbalului.

Miercuri 18 noiembrie a plouat abundent cu 1-0 din Omdurman (Algeria-Egipt) pînă în Europa barajelor pentru Mondial (Franţa-Irlanda 0-1 după 90 de minute), inclusiv în România sferturilor de Cupă Timişoreana. Dacă mai adăugăm şi vreo patru amicale, nu se poate să nu intrăm la idei, oricît am vrea să ne ţinem reci, lucizi, departe de superstiţii. Primul impuls mă trimite la Răzvan Lucescu, la 1-0-urile lui favorite, specialitatea casei, incapabile să clintească din acel 0-5 belgrădean (apropo: Coreea de Sud-Serbia 0-1, Zigici, minutul 7), care ne va mai urmări, îl asigur, şi în 2010. Fiindcă sînt dintre acei care socotesc că e mult prea devreme pentru a ne gîndi foarte serios la 2012, îl las pe Răzvan în pace şi mă întreb ce fel de scor e 1-0?

Pînă azi, 2-0 însemna ceva, se zicea că e un scor tipic englezesc, după care s-a impus ideea că e şi cel mai periculos scor. Atunci 1-0 cum e? În general e scorul clasic italian (şi miercuri, în amicalul Italia-Suedia), cu toate atributele de meschinărie, de mică şi mare ciupeală. Italienii au mîncat sufletul multora arătîndu-le în minutul 90 tabela cu un 1-0 nemodificat din minutul 8… Totul evoluînd, inclusiv mediocritatea, 1-0 a devenit un scor oricum mulţumitor, de 3 puncte totdeauna necesare, un scor 100% pragmatic, nu atît spectaculos, cît sănătos. Există desigur meciuri de 0-0 fabuloase, există şi multe nebunii scandaloase, de 1-0 pe un contraatac în minutul 89, după o apărare genială, dar de regulă, la noi şi în jurul nostru, 1-0 este un scor sub semnul suficienţei, şi, mai ales, al oboselii în toate sensurile, de la fizic la psihic, de la plictis la melodramă. 1-0 e scorul cel mai obositor din cîte ne cad pe cap. Şi nu o dată, ca miercuri la Craiova şi Paris, de-o păcătoşenie a arbitrilor mai mare decît ghinionul şi neştiinţa jucătorilor. Riscînd a fi considerat cinic (Vai, ce urît!) se-nţelege că nu am nimic împotriva unui 1-0 în favoarea noastră, chiar cînd Goian marchează Olandei din ofsaid.

Dar, mai presus de toate aceste consideraţii deloc incontestabile, ziua asta de miercuri rămîne înmărmuritoare prin trimiterea preşedintelui Serbiei în judecată, acuzat că a consumat alcool, pe stadion, la meciul Serbia-România. 1-0 pentru lege.