Hai, Barca, jos, Chelsea şi invers!

Dar la Werder-Hamburg în Cupa UEFA v-aţi uitat?

Rar s-a obţinut o asemenea unanimitate în ale fotbalului nostru ca aceea dezgustată de derbyul Steaua-Dinamo. La o săptămînă după acel spectacol inform care i-a „încîntat” doar pe anti-bucureşteni, nu mai e […]

Dar la Werder-Hamburg în Cupa UEFA v-aţi uitat?

Rar s-a obţinut o asemenea unanimitate în ale fotbalului nostru ca aceea dezgustată de derbyul Steaua-Dinamo. La o săptămînă după acel spectacol inform care i-a „încîntat” doar pe anti-bucureşteni, nu mai e nimic de spus. E ceea ce îmi permite să vă supun atenţiei alte două meciuri – unul pe hîrtie, altul pe iarbă – demne, cred, de tot interesul.

Cel de pe hîrtie – mai corect pe sticla computerelor – s-a desfăşurat între cei (aproape) 50 de internauţi care mi-au făcut onoarea de a-mi comenta articolul privitor la semifinala dintre Barca şi Chelsea. Indiferent de acordul sau dezacordul lor cu opiniile mele, prin competenţa, pasiunea şi humorul replicilor, pixul personal a avut cîteva ore de maximă plăcere. Pentru a nu mă pierde printre adjective, să rezum în cifre – deloc reci – cum stau lucrurile, mai bine zis ideile şi oamenii lor. 15 mesaje au fost categoric cu accente extatice pro-Barca şi 6 pro-Chelsea, dintre care două îl făceau zob pe Ovrebo. 5 erau decis anti-Barca şi alte 9 anti-Chelsea, dintre care două somau „Să se mai termine cu ăştia care au trişat fotbalul!”. Un Ionuţ îmi scria „cu tot respectul”, că „e clar că aţi văzut un alt meci, dacă nu aţi băgat de seamă că Chelsea s-a apărat 85 de minute, la 20 de metri de poartă”. Un altcineva zis „unu” mă acuza, dimpotrivă, că mă prefac obiectiv, dar de fapt sînt un fan Barca. Sînt – în măsura în care îmi place fotbalul – adică între Barca şi Chelsea ţin cu Manchester. Din acest punct de vedere, surpriza emisiunii au fost pentru mine cele nouă mesaje pro-Manchester, dintre care două erau teribile: în finală, „MU îi calcă în picioare” (Bogdan) şi „MU le dă în finală de la 3-0 în sus!” (Jiji). Nu, nu aş îndrăzni să ajung pînă aici, dar nu neg că m-a trecut un fior cînd l-am citit pe Robbie, care vrea ca la Roma „Barca şi romanticii ei să-i masacreze pe diavolii îngîmfaţi de la Manchester”. Chiar aşa? Ceea ce e sigur e că MU nu va fi Athletic Bilbao de miercuri noapte. Palme D’Or i-aş oferi-o lui „Trucker”; lui i-a plăcut acel copil care plîngea în tribună, amintindu-şi de „Primul meu concurs de triciclete, cînd aveam 3 ani şi am ieşit pe locul 3 şi am plîns de ciudă, fiindcă mă credeam cel mai grozav, invincibil. Şi poate că acum ar trebui să plîng de ciudă că nu mai cred aşa”. Ferice de cei care se mai pot uita la fotbal cu asemenea imagini în faţă ochilor!

Al doilea meci, acela din iarbă, este returul semifinalei germane din Cupa UEFA, Werder-Hamburg 3-2, din nou cu un brazilian, Diego, splendid, de-o frumuseţe majoră, despre care la noi nu s-a scris nimic, fiindcă eram copleşiţi de Şahtior-Kiev şi oricum Cupa UEFA e a sărăntocilor. Dacă aşa arată un meci între sărăntoci, înseamnă că lor nu le pasă de ce scriem noi aici.