Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Să-l lăsăm în pace pe Piţi

Un pronostic sigur: orice va fi, ne vom întoarce la campionat

Nu cred că păcătuiesc grav dacă în ajunul meciului terifiant cu Serbia, mă voi reţine de la consideraţii tactico-strategice şi nu-mi voi da cu părerea în problema problemelor: atacăm […]

joi, 26 martie 2009, 2:46

Un pronostic sigur: orice va fi, ne vom întoarce la campionat

Nu cred că păcătuiesc grav dacă în ajunul meciului terifiant cu Serbia, mă voi reţine de la consideraţii tactico-strategice şi nu-mi voi da cu părerea în problema problemelor: atacăm cu disperare sau cu inteligenţă. Numai orgolioşii nepedepsiţi îşi pot oferi atîta importanţă încît să creadă că la doar o zi de ce va fi Piţi se va răzgîndi. Să-l lăsăm în pace. Avem timp berechet să-i urlăm după meci: „Eu ce ţi-am spus? De ce nu m-ai ascultat?”, sau invers. Prefer să mă concentrez pe campionat, căci la el ne vom întoarce, orice se va întîmpla sîmbătă şi miercuri. Îmi place să cred că acesta e cel mai sigur şi vesel pronostic pentru meciul de mîine.

Sfîrşitul săptămînii trecute ne-a fericit cu două meciuri mult peste media mediocrităţii noastre, în care se înscriu patru granzi autohtoni: CFR Cluj, Steaua, Timişoara şi, cu voia dumneavoastră, fruntaşa Dinamo. Toate patru se poate spune că joacă – în cel mai bun caz – banal. Două echipe sînt, categoric, altceva: Rapidul şi Craiova. După 4-0 cu Oţelul, (scor prea sever!) mi-am spus ca Petre Grigoraş că Giuleştina asta e cea mai bună din ţară, ba mai mult: am avut vreo două-trei clipe de entuziasm pueril, cînd – manipulat şi de gestul lui Lazăr* – mi-a trecut prin minte că, dacă nu ia titlul, Rapidul are totuşi un fotbal de campioană, a României desigur, dar de campioană. După care, recunosc de asemenea, mi-am adus aminte de pronosticul unui super fan rapidist, poreclit şi „Banca de date”, care mi-a zis-o foarte clar şi lucid, numărînd pe degete: „0-0 la Cluj, 4-0 acum, mai mult de 3 meciuri bune la rînd Rapidul nu ştie…”. „Păi, o bateţi pe Dinamo şi sînteţi în grafic…”. „Banca de date” mi-a surîs melancolic, cum nici o bancă nu o face.

A doua zi m-am revizuit: Craiova făcea şi ea al doilea meci consecutiv de certă calitate, după acel 3-0 cu Farul, însă cu cine? Cu campioana noastră, acest CFR Cluj de care nu ştii ce să mai crezi… Totuşi, CFR nu e Farul şi are pretenţii ceva mai mari decît Oţelul. Dezinvoltura băieţilor ţine de aceea a echipelor care, la 2-0 în minutul 7, nu se opresc, nu îngheaţă mingea, nu trec la plictiseală. Cîte avem de-astea aici, pe la noi? E adevărat că îl aştept pe Florin Costea la alt nivel, pentru a ne da seama pînă unde poate să zburde; dar, pînă atunci, acceptaţi-mi-l pe Wobay ca pe cel mai bun stranier din ţară, precum am spus-o în ancheta de anul trecut.

*Au fost necesare trei zile ca să i se aducă în Gazetă un elogiu consistent şi lui Teo Crăciunescu, pentru curajul său. Felicitări confratelui Cătălin Tolontan!

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Comentează