Rădoi şi normalitatea

Să nu devenim din cauza lui Al Hilal – hilari

Adică de ce – citez – „ar fi senzaţional ca Mirel să dea cît mai multe goluri în Arabia Saudită!”? Aşa am auzit miercuri seară, urmărind al doilea meci al […]

Să nu devenim din cauza lui Al Hilal – hilari

Adică de ce – citez – „ar fi senzaţional ca Mirel să dea cît mai multe goluri în Arabia Saudită!”? Aşa am auzit miercuri seară, urmărind al doilea meci al lui Rădoi, cu Al Ahli. Tot ce spuneau comentatorii bucureşteni ţinea de un entuziasm debordant, încît ne puteam întreba ce ar fi fost la gura lor dacă Rădoi ar fi debutat la Manchester, la Inter, şi i-ar fi driblat pe Gerrard sau pe Totti… Fiecare pas al lui, fiecare fentă aveau parte de o dicţie specială, cu două-trei semitonuri mai sus decît normalul. Tonul – cel care face muzica, aparţinea unui eveniment extraordinar, în sensul că „Rădoi face furori acolo”, că e un ambasador al fotbalului românesc etc, etc. Desigur că totul şi tonul se justificau prin fericitul său debut în acel „El Clasico” (cîte semne de întrebare să punem aici?) dintre Al Hilal şi Al Nasr. Oameni f. serioşi au apreciat meciul ca „unul de nivel foarte ridicat”, iar golul lui „tot aşa, senzaţional”; unii – şi mai lejeri în extaz – l-au văzut demn de capodoperele lui Ronaldinho şi i-au propus lui Mourinho să-şi muşte degetele fiindcă nu l-a luat pe Mirel la Inter. Cineva dintr-un palat aurit ar fi plîns de bucurie la acea execuţie, care – rămîne strict între noi… – nu ar fi fost prea posibilă într-un meci al Stelei cu Otopenii. Cel mai savuros comentariu la acel gol, frumos şi normal pentru clasa lui Rădoi, cred că îi aparţine lui Olăroiu: „Spune-mi şi mie cum ai ajuns atît de liber în careu…”. De aici, şi observaţia de bază la ce am văzut pînă acum de acolo. Marcajul om la om e atît de larg încît terenul pare prea mare şi jucătorii puţini, ei căutîndu-se cu pase mai tot timpul foarte lungi, urmate de intense buluceli în careu. E cu totul normal ca Mirel să strălucească printre ei. E cu totul normal să facă furori. Ar fi anormal să nu ne facă plăcere. După cum e cu totul uman să înţelegem motivele plecării lui într-un soccer fără fineţuri, dar cu multă finanţare; nu ar fi deloc senzaţional ca Rădoi să marcheze multe goluri acolo. Altceva ar fi senzaţional: să nu mai exagerăm! Ca să nu devenim din cauza lul Al Hilal – hilari, să nu mai exagerăm! E oare posibil la români?

Mai ales că un ciudat destin al programărilor face ca, după un meci de acolo, să vedem imediat un Everton – Arsenal, în care iar se egalează în minutul 93. Dacă există ceva senzaţional e cum de nu se plictisesc englezii ăştia să tot vadă meciuri bune, foarte bune şi excepţionale.