Cumnatul în fotbal

Dică azi mă interesează mai mult decît ce va face Rădoi mîine

Un prieten – unul din cei mai buni prozatori ai zilei, dar şi un dinamovist inflexibil – m-a întrebat duios la telefon: „Crezi că va mai exista viaţă […]

Dică azi mă interesează mai mult decît ce va face Rădoi mîine

Un prieten – unul din cei mai buni prozatori ai zilei, dar şi un dinamovist inflexibil – m-a întrebat duios la telefon: „Crezi că va mai exista viaţă după plecarea lui Mirel?”. I-am răspuns cît se poate de sincer: „Pe mine mă interesează mai mult ce face Dică în Sicilia!”. Am impresia că a luat-o ca pe o simplă glumă. Nu. Poate să pară exagerat, dar pe mine – printre atîtea bombe de toate calibrele care ne explodează în faţă deschizînd ziarele – soarta lui Dică mă preocupă mai mult decît… (hai, fără „decît”, că cine ştie ce se poate înţelege…). Totuşi, să fim drepţi, Dică nu a plecat la Groznîi. Fie şi în Sicilia aceea atît de enigmatică, Dică, totuşi, s-a dus în Vest, nu în Estul încă discutabil moral şi fotbalistic.

Nu mă bag în problemele de impresariat, cu umbrele şi penumbrele lor de tip mafiot, mă gîndesc numai că Dică ne-a entuziasmat de atîtea ori, că era primul după Rădoi în jocul Stelei, că atunci cînd obiectul era la el începeau să vuiască tribunele şi peluzele (loja nu!), semnul totdeauna indiscutabil că omul acela e cineva pe teren. Ca unul care demult – de cînd au apus Progresul, Sportul şi UTA – nu mai ţin cu vreo echipă, ci doar cu jucătorii buni de la orice team, o scriu fără ezitare. Mi-a plăcut mult Dică. Cred că şi lui Zenga – altfel de ce l-ar fi luat la Catania? Să se fi înşelat şi Zenga? Să-şi fi dat el seama că una e să joci în România în derbyurile eterne ale campionatului şi cu totul altcineva e românul care are în faţă un Inter, un Milan…? E adevărat că la noi, cînd pe vreun ştab de fotbal sau preş de Ligă îl apucă tremuriciul fuduliei, orice fotbalist bun poate să joace la Manchester – totuşi, eşecul unui jucător român de certă valoare la o echipă de mîna  a doua din Italia nu ţine de poveştile telenovelelor. Eşec? Nu sînt prea dur? Am citit de curînd ce s-a scris în presa italiană despre jocul lui Dică în meciul Juventus-Catania (3-0, în sferturile Cupei Italiei).

Am mai înregistrat note între 4 şi 5, chiar şi la Mutu sau Chivu, premianţii noştri, mai dă-le naibii de note proaste… Dar ironii de cruzimea acestora, la adresa unui stranier român, parcă niciodată. De la „este un obiect misterios…” sau „pînă se gîndeşte la cum să dea în minge, adversarul intră deja în careu cu acelaşi balon”, pînă la banalităţi ucigătoare: „…face multă economie pe teren”, „dacă nu alergi, nu poţi emite pretenţii la nivel înalt”. Cea mai tare ca aliaj de falsă naivitate şi straşnic sarcasm mi s-a părut aceasta: „ştie să lovească bine mingea, însă acest lucru îl face şi cumnatul meu, care s-a retras de 10 ani”. Sub şocul ei, mă întreb dacă nu ar fi mai bine ca decît să batem drumurile din Spania şi pînă în Turcia pentru a înregistra monotonele bombasticisme anuale în pregătirea de iarnă, cineva să dea o fugă pînă în Sicilia, şi 0să afle de la Dică totul, adică adevărul.