Limitaţi, dar veseli

Minute întregi las meciul clasic şi citesc telemesajele microbiştilor

Tăiaţi-mă de la brîu în sus sau în jos, mie mi se pare că sîntem cu toţii – patroni, antrenori, cronicari şi public – într-o situaţie de o mare şi febrilă […]

Minute întregi las meciul clasic şi citesc telemesajele microbiştilor

Tăiaţi-mă de la brîu în sus sau în jos, mie mi se pare că sîntem cu toţii – patroni, antrenori, cronicari şi public – într-o situaţie de o mare şi febrilă aiureală. MM Stoica susţine fără umbră de ironie că avem cel mai interesant campionat din istoria fotbalului românesc. E de ajuns să văd Arsenal-Manchester înainte de derbyuri ca Timişoara-Dinamo, sau Rapid-Steaua, ca să observ că acest campionat al nostru e complet neinteresant din p.d.v. european. Totuşi, Giovanni Becali – tăiaţi-mă iar de unde vreţi, dar îl consider ca pe unul dintre cei mai pricepuţi oameni de fotbal de la noi… – vine şi ne spune că Timişoara-Dinamo a fost „un meci aproape european”. Întrebare: cît de aproape? Aproape de cine? De un Liverpool-Tottenham, de pildă? Desigur, Dinamo a făcut pe Bega cel mai bun meci al său din secolul XXI, dar putem uita de înecul său cu NEC din Cupa UEFA? Sau că Timişoara asta nu a putut trece de Partizan Berlgrad, care Partizan e cu 0 puncte în grupa sa europeana? Pe de altă parte, pînă la miracolul de pe Bega, şi Dinu, şi Rednic ne-au spus oneşti că Dinamo nu are mutră de Liga Campionilor. Şi ce-i cu asta? Nu trece o săptămînă şi Rednic, dispreţuitor, ne face de „specialişti” pe toţi cei care cerem spectacol, nu numai puncte. Idem Dorinel. După cel mai hîd derby (adjectivul exact aparţine lui Decebal Rădulescu) Rapid-Steaua, neamţul din Ghencea ne trimite la plimbare dacă nu înţelegem că deocamdată Steaua nu poate juca şi pe puncte, şi spectaculos. Dar ăia, în Anglia sau în Spania, ba chiar şi în Germania, de ce pot? Aud?

Ca să fiu corect, spectacol avem, dacă nu pe teren, atunci acolo, pe burtierele micului ecran. Acolo e veselie mare şi, nu încape îndoială, sinceră. Minute întregi las meciul şi citesc telemesajele microbiştilor. Nu le pasă de „Europa dumitale”, aşa cum se zice că românilor nu le pasă de criza mondială. Am topurile mele. După Timişoara-Dinamo, pe primele două locuri am plasat: „Spartani, Filiaşii sînt cu voi!” şi „Aţi făcut un oraş fericit: Aradul”. Cea mai tare chemare a fost însă în timpul meciului din Giuleşti: „Oana, dacă Steaua bate, vrei să fii soţia mea?”. În L’Equipe, la capătul unei severe analize, CFR Cluj şi Steaua au fost socotite ca „două echipe limitate”. Mi se pare judidicios, dar la fel de drept e cazul să adăugăm: ca tele-elan sîntem nelimitaţi.