Europeana tăvăleală

Dacă nu sîntem doar simpli miştocari…

Aţi auzit de Obasi…? Da’ de Ibisevici? Da’ de Damba Ba? Sîmbătă i-am văzut de-adevăratelea într-un film uşor incredibil, în care Hoffenheimul lor avea 3-0 în primele 30 de minute împotriva Hamburgului. Hamburgul Urzicenilor, […]

Dacă nu sîntem doar simpli miştocari…

Aţi auzit de Obasi…? Da’ de Ibisevici? Da’ de Damba Ba? Sîmbătă i-am văzut de-adevăratelea într-un film uşor incredibil, în care Hoffenheimul lor avea 3-0 în primele 30 de minute împotriva Hamburgului. Hamburgul Urzicenilor, unul din crocodilii Bundesligii. Pe primul loc în clasamentul nemţesc, Hoffenheimul ăsta e senzaţia sezonului, venită din adîncul anonimatului, mai ceva decît CFR Cluj, cu un patron miliardar şi un antrenor necunoscut, jucînd în afara comunei lor, precum Otopenii, fiindcă nu au stadion acasă… M-au fermecat: viteză cît pentru 22 plămîni, presing feroce, pase dintr-una, maximum din a doua, căci la antrenamente a treia pasă se sancţionează! Repet: 3-0 în 30 de minute, dar au avut în repriza a doua şi 4-0, ei ştiind ce să joace la asemenea scoruri foarte periculoase… Comentatorii se întrebau ce ar fi făcut Urzicenii cu ei, în loc de Hamburg. Cred că ar fi jucat mai puţin intimidaţi. Căci, la ora actuală, forţa acestor nemţi numiţi Obasi, Ba sau Salihovici stă şi în lipsa lor de renume, în inexistenţa lor în Europa. Nu-i cunoaşte mai nimeni de la vreo tragere la sorţi, sînt neumblaţi şi mai ales neuzaţi de miercuri în miercuri, de sîmbătă în sîmbătă, nici în cupe nici la naţionalele lor.

M-au fermecat, dar nu m-au prostit: ei ţin de un fenomen care străbate azi continentul, de la Atlantic pînă în Urali: marile senzaţii europene – un Hull City în Anglia, un Toulouse în Franţa, un Napoli lîngă Udinese în Italia, NEC şi Groningen în Olanda, pînă la Rubin în Rusia  (unde-i Zenitul?) – toate aceste miracole sînt în afara cadenţelor săptămînale, tot mai epuizante, la care sînt supuse eternele favorite şi vedetele lor inestimabile. Obasi ăsta nu riscă să se rupă de două ori pe săptămînă, ca Berbatov sau Kaka sau, de ce nu, Mutu sau Rădoi. Pe Damba Ba încă nu l-a „citit” nimeni ca pe Messi. Dacă nu sîntem simpli miştocari, nu putem să nu ţinem seama de acest coeficient de intensă uzură nervoasă şi osoasă, de cine ţine şi nu ţine la tăvăleala europeană.

Ca şi criza financiară, acest fenomen ne priveşte şi pe noi. Sînt perfect de acord cu toate mesajele de duminică de pe GSP TV, care aclamau victoria provinciei asupra bucureştenelor. Aşa e: azi, fotbalul ceva mai bun se joacă în afara Capitalei şi a capitaliştilor ei de doi bani în cultura calcistică; însă fără Europa nu se poate judeca nimic. FC Timişoara-CFR Cluj a fost un meci de calitate, dar se poate trece cu vederea ce, cît şi cum joacă în Europa campioana României şi ce au făcut bănăţenii în exterior? Sau se poate ignora ce a „realizat” Dinamo în Cupa UEFA şi cum, şi cu cine se zbate Steaua? Eu, ca bucureştean, nu cer milă pentru Steaua, Dinamo sau Rapid, căci eu ţin cu Progresul de pe altă planetă şi nu-mi revin uşor după acel 1-0 cu Ploieştii de alaltăieri, cînd i-am dominat groaznic de inutil.