Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Piţurchismul ca stil

Cu cine vreţi să jucăm ca Spania?

…Şi, adică, de ce aşteptam să ne entuziasmeze România – Letonia? Fiindcă aşa am auzit: că nu ne-a entuziasmat! Primul amical de după Europeanul acela – numit foarte bine de Gabi Balint: „Onorabil […]

joi, 21 august 2008, 5:28

Cu cine vreţi să jucăm ca Spania?

…Şi, adică, de ce aşteptam să ne entuziasmeze România – Letonia? Fiindcă aşa am auzit: că nu ne-a entuziasmat! Primul amical de după Europeanul acela – numit foarte bine de Gabi Balint: „Onorabil cu gust amar” – nu a fost cu nimic altfel decît toate amicalele de dinaintea lui. Acest 1-0 dintr-un penalty putea fi „realizat” la fel de bine şi cu Mutu, şi cu Chivu pe teren şi tot aşa ni s-ar fi spus: un meci util de pregătire pentru un Mondial care, o-ho-ho!, va fi şi mai greu decît grupa morţii din Elveţia. Acest 1-0 menţine procentul de 61% al meciurilor victorioase sub comanda lui Piţurcă. Nici asta nu ne entuziasmează? Dar ce ne-ar entuziasma? Ştiu ce: să-l auzim pe Piţurcă recunoscînd că altceva decît rezultatul nu-l interesează, că pentru el totul, indiferent cum, e să nu pierzi, şi, în fine, că-l lasă rece urletele celor care-l hulesc pentru tactica lui ultradefensivă. Asemenea autocritică piţurchistă nu e posibilă, chiar cu un singur gol în trei meciuri la Euro. Maximum ce-am auzit de la el este un fel de regret că nu l-a luat pe Bratu, acolo. Am liniştea că am spus-o aici, chiar atunci: Piţurcă nu poate juca altceva decît defensiva rea, crudă, generoasă, eroică şi, dacă se poate, norocoasă… Vreţi spectacolul unor atacuri în valuri-valuri? Vorba lui Prunea: Vreţi adică să luăm 5 goluri în loc de unul? Şi, mă rog, cu cine vreţi să jucăm ca Spania? Aici e aici…

Fiindcă miercuri s-a mai înregistrat un 1-0 românesc, aproape entuziasmant. În Ţara Galilor, tineretul U-21. Unul din acele rezultate numite extraordinare, obţinute tot aşa cum ştim şi cum putem: cu dăruire exemplară în apărare, cu marcaj strict, cu un Tătăruşanu de poveste frumoasă, cu contraatacuri „la ce-o fi şi ce-o ieşi”, cu ceva noroc şi cu toate clişeele verbale care ne însoţesc, fidele, de-o viaţă: „Iar scăpăm cu faţa curată…”, „Iar nu avem replică…”, „Iar avem noroc…”, cu urări de bine la fiecare zbîrci galez: „Aşa vă vrem…”, totul culminînd cu vestea bună: „Sîntem în minutul 80 şi avem 1-0” şi cu indicaţiile strămoşeşti: „Să intrăm tare, trebuie să ţinem mingea!”. Oricît ţin la Săndoi şi am vibrat cu el, a fost o victorie în cel mai curat stil piţurchist, cu tot ce are el bun şi rău; s-a tras din greu, „cinste muncii!”, căci despre asta putem vorbi cu gura plină: avem în fotbal o şcoală românească a muncii! Nu e de dispreţuit – doar de întrebat: Cînd băieţii acestui U-21 vor ajunge la „naţională” vor şti să atace valuri-valuri, să joace deschis, ca spaniolii la modă, sau vor „ţine de minge” şi de rezultat la 1-0, aşa cum au învăţat de mici? Hai să nu fim mai căpoşi, mai imposibili decît Piţi. Miercuri seară am stat pînă tîrziu ca să văd ceva entuziasmant: pasa lui Henry, cu călcîiul, din întoarcere, în careu, dintr-un punct mort, către Govou şi gol!

Dar în apărare, Franţa – tot după o expresie nemuritoare a neamului nostru – ne oferă o pîine de mîncat. Vom avea atunci un înfometat de gol?

Comentarii (25)Adaugă comentariu

Comentează