Sfatul unui papagal

Steaua nu e o echipă de tinichea, dar „Aliuţă face cît toţi străinii ei”

Printre micile şi savuroasele momente ale vieţii noastre pe pămînt este şi acela cînd un fanfaron învins te roagă brusc să nu rîzi de el, să […]

Steaua nu e o echipă de tinichea, dar „Aliuţă face cît toţi străinii ei”

Printre micile şi savuroasele momente ale vieţii noastre pe pămînt este şi acela cînd un fanfaron învins te roagă brusc să nu rîzi de el, să nu fii rău, să nu fii ironic, să îi înţelegi durerea. Mai mult: el te şi roagă, cu o umilinţă venită tot din lăudăroşenia lui, să-l înveţi ce să facă, fiindcă el, sărmanul, nu mai înţelege nimic din ce i se întîmplă. Auzi, el, cel mai puternic om din lume, cel cu care nimeni nu se compară, aşteaptă să-i dai tu, hahalera, un sfat, o idee… Ce faci, măi papagalule? Nu poţi fi nici bun, nici rău, e un semen de-al tău (Mie-mi place foarte mult cu cît gust se îmbracă). Joci între milă şi silă. Trebuie să fii exact, fără să lăcrimezi, fără să caricaturizezi: domnule, dumneata nu te pricepi la fotbal nu de azi, de ieri, ci de cînd ai început, de ani şi ani de zile, să te lauzi că nimeni nu te poate învinge în România şi că titlul de campion ţi-a fost hărăzit de Dumnezeu. Această fudulie cu totul nechibzuită, profund neplăcută Domnului, e dovada copleşitoare că nu te pricepi. Asta e drama, dar şi imensa comedie a gîndirii dumitale. Din cîte citim şi ştim, nici un patron de pe astă lume nu a atins asemenea nivel de lăudăroşenie. În acest domeniu, probabil că eşti primul pe mapamond. Cînd vei renunţa la acest titlu, vei pricepe ABC-ul fotbalului şi, cît de cît, al vieţii, cu oarecare şanse să ajungi şi la marile necunoscute X, Y, Z. Dar nu vei renunţa, te vei plînge mai departe că eşti victima unui blestem, şi la primul succes vei hohoti vesel că ai glumit cînd ne-ai cerut sfatul.

Acestea fiind zise, cu toată omenia de care dispun, e cazul să precizez că, învinsă la Vaslui, Steaua nu e nicidecum o echipă de tinichea; e o echipă de nivel mediu în Europa, supusă însă unei presiuni adjectivale cum, probabil, nici Manchester, nici Barca nu o cunosc. Jucătorii şi antrenorii sînt siliţi în trei zile de la sublim (meciul de sîmbătă cu o Romă aflată în antrenament pe Ghencea) la mizerabil. Pînă la a-i defini sistemul, pînă să ajungă a juca precum Spania, Steaua este agresată psihologic, zilnic, de propriul ei patron, ignorant şi în ale psihicului. În acest sens, eşecul de la Vaslui, departe de a fi decisiv, nicicum o tragedie – este semnificativ doar ca sancţiune drastică (şi probabil inutilă) a tot ce înseamnă fanfaronadă la noi, în ogradă. Ceea ce nu mă împiedică să fiu de acord, pentru o dată sau a doua oară, cu viziunea de strictă competenţă a preşedintelui Ligii: „Toţi străinii Stelei nu fac cît Aliuţă!”. El este, şi după ochiul meu, printre ultimii autohtoni în care străluceşte ceva din tehnica aceea a pasei şi a driblingului, pierdută sub atîtea bubuieli agramate ale minţii. Iar dacă nu ar fi pus talpa aia de roşu, aş avea mai mult curaj în a afirma că senegalezul acesta, N’Doye, e cel mai bun străin din cîţi ne-au căzut sub ochi. În fine, supun atenţiei acest rezultat din turul II al Cupei Campionilor: Anderlecht – BATE Borisov 1-2! Atît. Dau legătura în nu mai ştiu ce studio, căci sînt abonat UPC.