Apel la memorie

Atenţie! Rămînem la temporizarea cu suflet!

În total dezacord cu Ilie Balaci – „Nu avem nici un fel de şanse” -, ignorîndu-l pe Ilie Dumitrescu, care se îndoia că generaţia lor s-ar fi putut califica în această „grupă frumoasă”, preşedintele […]

Atenţie! Rămînem la temporizarea cu suflet!

În total dezacord cu Ilie Balaci – „Nu avem nici un fel de şanse” -, ignorîndu-l pe Ilie Dumitrescu, care se îndoia că generaţia lor s-ar fi putut califica în această „grupă frumoasă”, preşedintele nostru jucător a pronosticat o victorie cu Franţa, două egaluri, cu Italia şi Olanda, punîndu-ne la dispoziţie o viziune exuberantă asupra situaţiei; nu văd în acest pronostic nici o imixtiune a politicului în sport şi nici de ce s-ar lăsa cu vociferări pe băncile opoziţiei; la fel de democratic – în cea mai grea dictatură, adevărata noastră Agora avea locaţie în sediile Pronosport – pot să nu-i împărtăşesc viziunea, dar s-o ţin bine minte. În cîteva zile vom vedea dacă vom hăhăi de plăcere sau de durere. Nu am vocaţia pronosticurilor fiindcă am memorie; îmi este mai uşor să ţin minte decît să văd viitorul în roz sau negru, ceea ce este şi mai uşor, dar şi mai neinteresant.

Ca atare, aş dori să se ţină minte de toţi cei care ştim să nu confundăm patriotismul cu incompetenţa, mulţi, puţini, cîţi om fi, că nu au fost grave obiecţii la lotul convocat de Piţurcă; nu s-a strigat pînă la cer că de ce ăla şi nu ălălalt, nu s-au deplîns nedreptăţi flagrante; s-a mers pe o încredere în ochiul antrenorului. Renunţarea la Bratu – ţin minte cum s-a rupt fundaşul ăla de la Lazio, doar încercînd să alerge lîngă el – a fost acceptată ca o reconfirmare a strategiei defensive la care, de asemenea, nu am înregistrat vreun veto devastator. Memoria – cu competenţa ei şi în humor – îmi şopteşte că, în fond, demult am optat, fără oftat, pentru o permanentizare a temporizării angeline, singura care ne convine temperamentului şi potenţialului nostru. Vremea cînd Fănuş dădea acel strigăt împotriva ei, la Guadalajara – „Cea mai nevaccinată idee judeţeană…,” – a trecut demult. Totuşi, am avut sincere succese, temporizînd, „minţindu-i” pe mulţi cu acest ritm al nostru de şmecheri vicioşi, cum binişor ne-a ochit Henry. O, bineînţeles, „jucînd şi cu sufletul”… Dacă nici temporizarea nu ştie ce-i aia să pui suflet lîngă os, atunci cine mai ştie? Obiecţia mea la chestia asta cu „sufletul” este aceea că adversarii joacă şi ei cu tot atîta suflet, ba chiar ni-l pot mînca şi pe al nostru. „Sufletul” nu e o tactică. În schimb, vechea neotemporizare piţurchiană – ca să mă exprim savant – este. Rog frumos – pe măsura grupei – ca să nu avem vorbe după aceea, să se ţină seama că, fără vreun referendum, fără proteste enorme de stradă şi în redacţii, opinia microbistă şi-a dat asentimentul (mă rog, cît înseamnă un asentiment la noi) pentru o viziune defensivă cu contraatacurile aferente. Andrei Vochin, ieri, îi cerea lui Piţurcă să ne surprindă. Cu ce? Eu aş fi mulţumit – deloc defensiv – să aibă noroc.