Sîntem şi schizoizi?!

Dacă mama nu m-a făcut detectiv….

…Da’ noi, Mirele, hahalerele astea de ziarişti, nu ne-am săturat de cîte am auzit în returul ăsta? Noi, papagalii, de ce să nu plecăm în alt campionat? Şi încă hahalere, papagali au fost nimicuri […]

Dacă mama nu m-a făcut detectiv….

…Da’ noi, Mirele, hahalerele astea de ziarişti, nu ne-am săturat de cîte am auzit în returul ăsta? Noi, papagalii, de ce să nu plecăm în alt campionat? Şi încă hahalere, papagali au fost nimicuri de vorbă. Am fost făcuţi de bolnavi la cap dacă ne-ar fi trecut prin minte că Steaua poate pierde la Dinamo; de idioţi dacă bănuiam că Steaua mai poate pierde campionatul… Eu recunosc că am fost prost. Prostul ăluia pe care l-am crezut irezistibil şi, ca atare, am scris că CFR nu va cîştiga titlul, mai ales că şi juca mai rău ca Steaua. Ce mă încălzeşte că tot ăla, în lăudăroşenia lui, niciodată pedepsită pe măsură, se face de prost? Prost că Steaua a jucat la egal în meciul cu Dinamo. El cînd zice că e prost şi atunci se vrea cel mai deştept din lume. Acum, peste toate, mă şi integrează printre trădători fiindcă m-aş bucura de „înscenarea ungurească de la Cluj”. Provincial de Bucureşti – aşa mă declar fiindcă ţin cu Progresul şi cu Sportul… – eu m-am bucurat doar pentru că timp de cîteva ore bune, el, românul integral, a stat la mîna lui Alpar Meszaros şi la picioarele băieţilor lui. Provincial de Bucureşti, merg spre ideea lui Ionuţ Popa: U Cluj nu joacă mai rău decît Steaua şi CFR. Iar ca român, dotat din plin cu humor negru, sînt „mîndru” că nici un campionat din lume nu a avut finalul, the end-ul de hazul atroce al celui de la noi: poliţia, justiţia, mascaţii au luat locul fotbaliştilor; toată lumea a devenit detectivă; mai toate televiziunile s-au aruncat pe Codul penal şi pe regulamentele Federaţiei; o geantă a căpătat mai multă importanţă ca o minge, iar chelnerii, mai prestigioşi decît orice campocentrista; nimeni nu mai ştia pe cine să felicite sau să înfiereze, ce să analizeze: sistemele de joc sau sistemul judiciar? Zece scenarişti italieni – cu maximă experienţă în afacerile murdare – nu ar fi văzut un asemenea final la nici o jumătate de oră de la consacrarea unei campioane calcistice.

Cum mama nu m-a făcut nici procuror, nici detectiv, nici gagman la Cinecita şi cu atît mai puţin preşedinte de Federaţie, dar cum nici nu-mi pot trăda meseria, ce am de făcut? Să plec în alt campionat, ca Rădoi? Unul dintre noi, Radu Paraschivescu, ne-a spus „pa şi pusi!”. Nu pot. Mă gîndesc să trec la snookerul pe care de la Nicolae Manolescu la Tudor Octavian, atîţia amici îl socotesc curat, civilizat, fără descindere în restaurante decît poate pentru un scotch… Vai, trebuie să recunosc că la semifinala O’Sullivan – Hendry, cînd de la 4-4 scorul a ajuns la 16-6 pentru Ronnie „al meu”, mi-a trecut prin mintea de bucureştean cu armata făcută la Cluj că ar putea fi blat… Vorba lui Tolontan: „sîntem schizoizi!”. Dar şi a ăluia, nu mai puţin teribilă, în plin scandal: „Sînt prea deştept… la revedere litoral!”