Să fie aduşi străini!

… dar cîţi Torje nu s-or pierde din cauza unui management fandosit şi tembel?

Odată trecut cu bine de felicitările clasice: „La mulţi ani, să vă fie bine!” etc, etc pe audiovizualul personal mi-a rămas o singură idee din ultimul […]

… dar cîţi Torje nu s-or pierde din cauza unui management fandosit şi tembel?

Odată trecut cu bine de felicitările clasice: „La mulţi ani, să vă fie bine!” etc, etc pe audiovizualul personal mi-a rămas o singură idee din ultimul număr pe 2007 al Gazetei noastre, rostită de două persoane la care ţin foarte mult. Pîrcălab şi Liţă Dumitru ziceau, unul despre Dinamo, celălalt despre Rapid, aceeaşi frază: „Din ţară nu prea ai ce să aduci… Să fie aduşi străini!”. Aşa o fi, dar asta nu înseamnă că avînd diagnosticul rezolvăm criza.

Situaţia – cum discutam cu un scriitor de o maximă competenţă literară şi fotbalistică, dl D. R. Popescu – e curat nasoală. Nu atît dpdv patriotic, cît strict profesional, la nivel de patroni, manageri şi antrenori. Nu e cea mai nimerită întrebare la început de an, dar e de neocolit: crede cineva că în România, printre echipele ei clarobscure, cam ca acelea de unde vin Diddy şi Semedo, nu există nici un tinerel, doi, trei, patru de talentul lui Culio? Crede cineva asta cu certitudine? Bagă cineva mîna în foc? Dacă mi se spune că da, nu putem găsi în ţara noastră, de la Botoşani pînă la Reşiţa, un centru de valoarea lui Fabbiani, eu îmi rup creionul ăsta în două.

După care iau un alt creion şi scriu aşa: şi mie îmi place cum joacă – în campionatul românesc – aceşti meseriaşi talentaţi veniţi din echipe mai mult sau mai puţin celebre ale unui soccer de clasă înaltă; ca şi Hagi, cred că CFR Cluj merită să fie pe primul loc, după ce a arătat pînă acum între graniţele patriei noastre; nu am nimic împotrivă ca să cîştige şi titlul de campioni o echipă din România cu mai mulţi străini decît autohtoni; aceasta mi-ar consolida un sentiment englezesc, ca al suporterilor lui Arsenal care nu au nici o obiecţie ca în echipa lor să joace numai străini, cu condiţia ca toţi să lupte în stil britanic.

Toate acestea nu mă fac să uit că la noi nu se poate aduna din A, B, C – urile noastre ceva pe măsura fenomenului clujean: bine motivaţi, nişte oarecare profesionişti occidentali domină campionatul românesc! Foarte bine! Asta ne dă o măsură exactă a valorii noastre interne. Nu pot să nu mă gîndesc că doar trei dintre cei care scriem la Gazetă l-am pus pe Torje printre cei mai buni jucători ai anului 2007. N-o fi Torje de valoarea lui Habibou sau „a altuia căruia i-am uitat numele”, vorba celui mai priceput om de fotbal din Ghencea? Dar cîţi Torje nu s-or pierde pe islazurile patriei din extraordinara şi păguboasa comoditate a unui management cînd fandosit, cînd tembel?! Îmi repet: „Stai, dom’ne, liniştit, nu avem ce aduce din ţară…” La care, din primele zile ale anului, nu-mi pot reprima un scurt strigăt: da, să vină Wenger!