Las-o cum a căzut!

de RADU COSAŞU

E de bine: sper că Steaua şi-a epuizat rezervele de brambureală cu care orice echipă bină e dotată. Sînt de părere, ca după calificare,, să nu jucăm ofensiv… Ce rost are să ieşim la atac? Ca să […]

de RADU COSAŞU

E de bine: sper că Steaua şi-a epuizat rezervele de brambureală cu care orice echipă bină e dotată. Sînt de părere, ca după calificare,, să nu jucăm ofensiv… Ce rost are să ieşim la atac? Ca să avem soarta lui Mirel Rădoi (foto)? Să fim făcuţi – pe româneşte, mot-a-mot – de tîmpiţi? De dobitoci? Nu ar fi plăcut şi nici eficace. Deocamdată nu putem birui delirul stelar. Eu zic că azi, fie şi mîine, fie şi după imparabila calificare în grupe, să apelăm la două dintre cele mai prestigioase vorbe ale gîndirii româneşti în acţiune: „Las-o cum a căzut!” plus „Ura şi la gară!” Aşa e precum a zis patronul cu inimă de leu: „Ce contează jocul echipei? Au jucat extraordinar”… Să punem semn de întrebare? Nici un semn de întrebare. Proorocea că batem cu 2-0, că vor marca Dică şi Neaga, n-a fost 2-0, n-au marcat Dică şi Neaga, ei şi?, i-au plăcut Zapata şi Ovidiu Petre, dar nici o vorbă bună despre Bănel… Să punem semn de exclamaţie? Nici un semn de exclamaţie. Declarase că nu are emoţii, că numai un miracol îi poate ajuta pe polonezi – peste 24 de ore s-a produs miracolul: inima de leu a avut mari emoţii, i-a fost frică la 0-1 şi 1-1 şi s-a rugat încontinuu lui Dumnezeu. Dumnezeu invocat pînă şi la un meci cu Zaglebie…? Repet: lăsaţi-o cum a căzut! Oricum, inima unui leu e intratabilă: miercuri vom juca altceva cu Borisov, va fi 2-0, nu vom avea nici o emoţie… Vom juca altceva? Adică ce? Tăcere. Fără întrebări stupide. Va veni Pleşan şi se va schimba totul. Să fie primit, să fie iubit şi gata!, încolonarea. Încolonarea spre casierie… Nici o obiecţie, nici o felicitare cu „dar”, cu „însă”… Şi mai ales nici o ironie cu trimitere la farmacii, la bătălii istorice şi finaluri isterice. Ura şi în grupe!Fireşte, după un asemenea meci, nu e uşor să nu fii ironic; poate că ne-ar trebui şi nouă o inimă de leu (RON) în a răbda şi a tăcea, bineînţeles, strategic. De ce nu am avea-o? I-aş adăuga şi o memorie de elefant. Să ţinem bine minte tot ce (nu) s-a spus şi (nu) s-a scris. Ar fi ca o baricadare în apărare aşteptînd un contraatac cu al său pac-pac. Vine şi ziua aceea. Pînă atunci o singură declaraţie mi se pare presantă şi de o sobrietate exemplară: „Steaua trebuie să-şi pună întrebări. Cu acest joc va avea mari probleme atît în România cît şi în Liga Campionilor”. Ea aparţine tot unui patron – patronul echipei poloneze. Nu ştiu cum stă cu cordul, dar minte are pentru toată loja din Ghencea.

Propunînd o tactică vremelnic defensivă, în faţa exceselor leonine, nu sînt pesimist; dimpotrivă: susţin cu tot optimismul de care sînt capabil că tur-returul cu Zaglebie a fost de bine: mai confuz decît a jucat în această săptămînă Steaua nu poate. Sper că şi-a epuizat toate rezervele de brambureală cu care orice echipă bună e dotată. De aici încolo, dacă-l mai ia şi pe Herea, nu mai poate urma decît progresul. Progresul Finanţe-Bănci, cum îi ziceam cu drag pe vremea aceea, cînd Herea nu se născuse.