Chivu şi Timişoreana

de RADU COSAŞU

Berea şi fotbalul pot ferici un bărbat? E o glumă? Ce mai e azi o glumă? Ca bătrîn – dar în nici un caz expirat – consumator de reclame, am trăi ieri o zi mare. Am avut […]

de RADU COSAŞU

Berea şi fotbalul pot ferici un bărbat? E o glumă? Ce mai e azi o glumă? Ca bătrîn – dar în nici un caz expirat – consumator de reclame, am trăi ieri o zi mare. Am avut ocazia să verific adevărul unei reclame care mă fascina de cîteva zile şi nopţi. Ea sună aşa: „Am aflat că un bărbat căruia i se oferă, indiferent în ce ordine, bere şi fotbal, e un bărbat fericit”. Nu fac publicitate pe gratis, de aceea nu voi dezvălui cărei firme îi aparţine; este suficient să dezvălui că această idee curat copleşitoare se întruchipează într-o sticlă de bere al cărei dop e o minge de fotbal. Multe minute mi-am petrecut gîndindu-mă la cît adevăr emană fraza aceasta obsedantă. Să fie o simplă glumă? Dar dacă nu e? Ce mai e azi o glumă?

Ei bine, în mai puţin de 24 de ore, viaţa mi-a oferit de-adevăratelea bere şi fotbal la cel mai înalt nivel, în următoarea ordine: în noaptea de miercuri, Victor Becali a afirmat fără să clipească: „Nici după Ronaldinho n-au alergat asemenea cluburi, ca după Cristi Chivu”. Joi dimineaţa, în Cotidianul, pe pagina a doua, se anunţa că „Timişoreana” a fost consacrată de un juriu australian ca „blonda” cea mai bună din lume, întrecînd într-un concurs vreo 900 de beri dintre cele mai celebre, Stella Artois, Corona sau Holstein cu nimic mai prejos desigur decît Totti, Eto’o sau Lampard. Nu discut, doar enunţ caracterizarea „Timişorenei” de către însuşi preşedintele juriului: „O bere excepţională, cu un gust echilibrat, cu o aromă şi un aspect care corespund categoriei din care face parte şi cu atribute tehnice excelente”. Într-un vertij cu totul îndreptăţit, am înlocuit cuvîntul „bere” cu „naţionala” şi am constatat că absolut toate calificativele pentru Timişoreana se potrivesc de minune cu ceea ce am vrea să fie vreodată echipa României de fotbal: excepţională, echilibrată, aromată, cu o tehnică excelentă… O clipă m-am simţit ca după o halbă băută la umbră deasă, dar după aceea… După aceea mi-a trecut!

Cu oricîtă bere şi cu oricît fotbal, îmbuteliat în cîte sticle vreţi, nu pot fi fericit. Eu am ordinea mea: 1) Pînă nu văd ce face Steaua cu polonezii, 2) Pînă nu văd cu cine a căzut Dinamo în turul III al Cupei Campionilor, nu pot discuta despre fericire. Şi mai departe: pînă nu văd ce consecinţe a avut strigătul lui Rică Răducanu către suporteri, cînd Copos l-a premiat, acel răcnet: „Lăsaţi-l, tăticu, că ne-a dat material!”, nu mă interesează nici o Timişoreană.