Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

La înălţarea unei statui

Pentru mine, la această oră, hotărîrea Consiliului Local din orăşelul nord-irlandez Milford e mai importantă decît decizia UEFA – oportunistă şi politicianistă – de a organiza turneul final din 2012 în Ucraina şi Polonia; ea este mai interesantă decît coşmarul […]

joi, 19 aprilie 2007, 6:38

Pentru mine, la această oră, hotărîrea Consiliului Local din orăşelul nord-irlandez Milford e mai importantă decît decizia UEFA – oportunistă şi politicianistă – de a organiza turneul final din 2012 în Ucraina şi Polonia; ea este mai interesantă decît coşmarul Stelei, pedeapsă aproape divină pentru o lăudăroşenie îndelungată, imensă şi foarte păcătoasă; ea este mai inteligentă decît orice idee ţîşnită din buricul domnului Borcea; ea este mai substanţială decît orice viziune a domnului Dragomir, capabil să vadă în semifinala de pe Giuleşti un meci plăcut; ea este mai nostimă decît schimbarea Naţionalului în Progresu, exact în anul cînd retrogradează; ea este mai excitantă decît întrebarea dacă Cristiano Ronaldo e deja cel mai bun din lume, cînd lîngă el sînt Rooney şi Giggs al meu; ea este mai valoroasă decît suta de milioane berlusconiene pentru cumpărarea lui Ronaldinho; ea este mai serioasă decît plecarea lui Mourinho de la Chelsea sau decît semnarea noului contract dintre Gigi şi Oli; ea este mai surprinzătoare decît CFR Cluj pe locul 2 în campionat, ceea ce oricum mă bucură pentru că mi-am făcut armata la Cluj. Ş.a.m.d., ş.a.m.d.

Hotărîrea Consiliului Local din Milford este tot ce am auzit mai frumos în ultimele decenii ale vieţii noastre de tereştri pe planeta fotbal: ridicarea unei statui în memoria lui William McCrum, inventatorul a ceva cu adevărat etern şi fascinant – penalty-ul! McCrum (a mai fost un Crum, în România, dar Ionescu, Ionescu-Crum, la Venus, lîngă Humis şi Bodola… ) a avut, în 1885, geniala iluminare a celei mai simple şi cumplite pedepse pentru un fault într-un careu de 16. Au trebuit peste 5 ani, şi în 1890 Federaţia irlandeză a pus în practică această idee buimăcitoare, ca în 1891 să fie introdusă în regulament de International Board cu o precizare care azi ne poate cutremura de rîs: acordarea unui penalty se făcea şi cu aprobarea echipei adverse! După auzul meu, fotbalul nu a dat lumii un cuvînt în mai larg ecou popular, politic, literar şi chiar filosofic ca penalty-ul. Cu mult înainte de obsedanta întrebare a fiului lui Adrian Porumboiu a – fost sau n-a fost o revoluţie, în viaţa omenirii a apărut apăsătoarea problemă – a fost sau n-a fost penalty? Pînă la răcirea sau topirea Terrei, nu vom scăpa de ea. Aşa cum arată azi lumea, William McCrum este printre puţinii care mai merită o statuie.

Comentarii (24)Adaugă comentariu

Comentează