Radu Cosașu

Excese? Violență? Pamflet? Uitați-le! Așa veți descoperi frumusețea textelor unui ziarist care se definește ca extremist de centru

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Cosașu
„Wow!”-ul lui Lineker

„Wow!”, mi-am permis să exclam și eu, cu entuziasm chiar, aflând de acel „Wow, e om!” cu care a comentat Lineker ratarea de către Messi a penalty-ului din minutul 45, la 1-1, cu PSG. Ca să-i înțelegi geniul conciziei trebuie […]

...

Detaliile unor ”optimi”

Inutil să ne precipităm în comparația prestațiilor lui Messi și Ronaldo sau între cele ale lui Haaland și Mbappe în „optimile” Ligii Campionilor. Ar fi prea abrupt, prea categoric. Dar putem trăi fără judecățile categorice? – fiind în plin faliment […]

...

Prietenul meu „cormoranul”

Poate că voi stârni ceva indignare afirmând aici, fan Manchester United, că fanii lui Liverpool îmi sunt tot mai simpatici și mai apropiați. Știu de ce: ne leagă faptul dureros că am pierdut și noi, și ei, titlul, Guardiola și […]

...

Merci, Giroud!

Merci, Giroud! Merci de două ori: în primul rând pentru golul înscris dintr-o „foarfecă” magistrală, ceea ce azi nu se practică prea des, având în vedere crunta tehnică a apărărilor. Desigur, e un entuziasm puștoiesc la ceea ce L’Equipe numea […]

...

”E Mbappe cel mai bun din lume?”

„Ce se întâmplă, v-ați pierdut mințile?”, extind întrebarea lui Lineker când a auzit că la Liverpool vor să-l dea afară pe Klopp pentru căderea din clasament. O extind, poate o și exagerez după această noapte nu atât de furtunoasă, cât […]

...

Melodramocomedia

Pentru un campionat al celor mai tari lăudăroşi. E atîta lăudăroşenie în finalul anului şi al campionatului încît îţi vine să rîzi, să plîngi şi iar să rîzi. Sîntem în plină melodramă combinată cu o melocomedie – combinată deloc nordică, […]

joi, 14 decembrie 2006, 7:47

Pentru un campionat al celor mai tari lăudăroşi. E atîta lăudăroşenie în finalul anului şi al campionatului încît îţi vine să rîzi, să plîngi şi iar să rîzi. Sîntem în plină melodramă combinată cu o melocomedie – combinată deloc nordică, ci foarte românească. Domnul Dragomir e încîntat – chiar aşa: încîntat! – de campionatul nostru, gata să meargă cu el prin Europa… Fac repede o socoteală şi înmulţesc 19 etape cu cîte 9 meciuri în fiecare şi ajung la cifra de 171; mă întreb: avem 17 meciuri memorabile, un 10% nu mai mult? Domnul Borcea se umflă în pene de parcă Dinamo s-ar fi calificat lîngă Lyon şi Real. Pentru dînsul, Dinamo e prea tare pentru acest campionat. Inestimabilul Florentin Petre zice chiar că Dinamo e cea mai bună echipă din Europa (cred că nu a vorbit pe bulgăreşte…). Domnul Stoica vorbeşte de formaţia sa de parcă n-ar fi la 13 puncte distanţă de Dinamo. Melodramocomedia atinge punctul culminant cu amărîtul ăsta de Rapiduleţ care ne dă simultan lacrimi de rîs şi plîns. Răzvan inocentul e victima călăului Copos, capabil, totuşi, de a se autodefini „ca un mare sentimental care a făcut multe greşeli”.

Personal, cred că a devenit din ce în ce mai necesar un clasament al celor mai lăudăroşi oficiali, patroni şi conducători de club. Ăla da campionat! Cu meciuri mai mult decît săptămînale, zilnice, de dimineaţă pînă seara. Cu 3 puncte pentru cea mai tare lăudăroşenie, cu un punct pentru una aşa şi aşa, cu 0 puncte dacă e prea modestă, prea insipidă, model Jean Pădureanu. Cu derby-uri, desigur, Borcea – MM, Mureşan – Iancu… fireşte că Gigi Becali ar conduce şi aici, la cîte puncte a acumulat  de-a lungul vremii, cu declaraţii  la care nu a ajuns nici Berlusconi, ca aceea, mai demult poveste: „Nimeni nu poate să bată Steaua fiindcă eu sînt cel mai puternic om din România”. Dar, să recunoaştem, de cînd i-au mai urcat evidenţele la cap, omul nu a mai punctat decisiv şi Borcea s-a apropiat de el mai mult decît Steaua de Dinamo. După cum nici Dumitru Dragomir, cu ceea ce poate emite mintea sa euforică, nu poate fi socotit fară şansă… Cine ar retrograda? Ei, bravo!, nu mi-au murit timizii… să mori de rîs!

Comentarii (34)Adaugă comentariu

Comentează