Moş Crăciun aduce fotbal

Crăciunul presupune acelaşi lucru în întreaga lume creştină. Naşterea Domnului se prăznuieşte de la ortodocşii taigalei pînă la catolicii din America Latină sau protestanţii din Noua Zeelandă. Omul nostru stă acasă cu familia, vrea să înghită în două zile tot […]

Crăciunul presupune acelaşi lucru în întreaga lume creştină. Naşterea Domnului se prăznuieşte de la ortodocşii taigalei pînă la catolicii din America Latină sau protestanţii din Noua Zeelandă. Omul nostru stă acasă cu familia, vrea să înghită în două zile tot ce-a cumpărat din hypermarket în ultimele două săptămîni. Rupe pîrtiile din Poiană, asfixiază patinoarul de la Moghioroş. Se distrază sau se odihneşte, însă, în general,îşi menţine la cote scăzute spiritul de competiţie.

Ieri, imediat după prînz, arena lui Chelsea era plină. Venise o grămadă de lume doua să-l vadă pe Mourinho, catolic practicant, cum munceşte în zi de sărbătoare, cum se bucură pentru ca apoi să se oftice, să-l privească pe Ashley Cole cum respinge în Essien şi cum din coapsa unuia din cei mai buni mijlocaşi din lume în 2006 mingea se duce în proprie poartă. Imediat după aceea, în după-amiaza britanică a Telesportului a urmat un Manchester-Wigan, cu un Old Trafford umplut pînă la refuz şi cu alt catolic, Cristiano Ronaldo, la serviciu în zi de sărbătoare. La noi, Steaua-Urziceni (cam asta e Wigan!) nu se va disputa niciodată cu casa închisă,  cu atît mai puţin a doua zi de Crăciun. Ca să nu mai vorbim de meciurile de rînd ale lui Dinamo, care nu umplu tribunele nici vara, pe vreme bună.

S-ar putea ca noi, tradiţionalii trîndăvelii festive, să-i găsim pe englezi un pic săriţi de pe fix. Merg cu maşinile pe stînga, au volanul pe dreapta, măsoară distanţele în yarzi şi viteza în mile pe oră. În plus, în loc să le tihnească steak-urile şi cakes-urile (la ei nu se practică nici piftia, nici sarmaua), se duc cu milioanele  la meciuri. Asta fiindcă se joacă în primele patru ligi, plus în Scoţia şi în Irlanda de Nord.

Au fost etape pe 23 şi pe 26, urmează altele pe 30 decembrie şi pe 2 ianuarie. În zece zile dispuţi 4 runde şi poţi să pierzi titlu, loc de Liga Campionilor, tot! În tribune mai apar Moşi Crăciuni, se mai ivesc inscripţii cu „A happy New Year”, dar nimeni nu vegetează.  Chestie de opţiune şi de gust. Chiar, ce-o fi mai frumos pe 2 ianuarie? Un dres tradiţional cu murături după ultimele nopţi zbuciumate sau un Stockport-Torquay, din al patrulea eşalon, care adună toată seva britanică a fotbalului?