Am mai văzut o dată meciul. Și tot cu nemții

Cui nu-i vine să creadă, să ia calendarul și să bage de seamă că și atunci a fost tot marți. Și tot răcorică.

21 aprilie 2015 a tras la indigo seara de 8 iulie 2014. Cui nu-i vine să creadă, să ia calendarul și să bage de seamă că și atunci a fost tot marți. Și tot răcorică. Belo Horizonte e în sudul Braziliei, unde în plina noastră vară e un fel de iarnă de-a lor.

La pauză a fost tot 5-0, iar cei care au zis că se uită doar la repriza a doua, eventual la prelungiri, pentru a trage apoi concluzii docte, s-au păcălit.

Vorbind tot de 5-0 la pauză, e limpede că vorbim tot de nemți. Iar pagina copiată cu plombagină (precursoarea aseptică a contemporanului și mult mai igienicului copy-paste) se numește Brazilia-Germania 1-7 (0-5), 8 iulie 2014, Belo Horizonte, ditamai semifinala de Campionat Mondial.

Atunci, urgia nemților s-a stîrnit în minutul 11 și a durat 18 minute. Destul pentru cinci goluri și pentru accesul liber în istoria fotbalului. Acum a fost nevoie, pentru aceleași cinci goluri, de nițel mai mult. 26 de minute, timp în care te bărbierești, te îmbraci și eventual ai vreme să-ți termini și cafeaua.

Neuer, Boateng, Lahm și Muller au fost pe teren și atunci, și acum. Ar fi putut fi și Goetze, dar Yoggi Low a preferat astă vară să-l țină armă secretă pentru finală. Numele lui Thomas Muller a apărut pe tabelă, la rubrica marcatorilor, și atunci, dar și acum. În fine, culoarea preponderentă a echipamentului nemților, națională plus Bayern, a fost roșu, Și, dacă vreți, pentru Porto au evoluat patru brazilieni.

Nu sunați la vrăjitoare! Nu dați în bobi! În zilele noastre, cînd joacă nemții, un 5-0 la pauză, făurit în mai puțin de jumătate de ceas, nu e magie neagră și nici minune dumnezeiască. E un fapt obișnuit, la fel ca o mașină bună, o stradă curată și o bere cu guler. Perfecțiuni de-ale lor, de nemți.