Durerea în format electronic
Bloggerul numărul unu al Rapidului, ştiţi dumneavoastră care, îşi exersează tehnicile de comunicare construind fraze din cuvintele „politic” „judecată”, „ziar”, „troian”, Gazeta”, „cal”. Un fel de „ana are mere”. Dar nu prea are rezultate. Secretarul general al clubului – groaznică […]
Bloggerul numărul unu al Rapidului, ştiţi dumneavoastră care, îşi exersează tehnicile de comunicare construind fraze din cuvintele „politic” „judecată”, „ziar”, „troian”, Gazeta”, „cal”. Un fel de „ana are mere”. Dar nu prea are rezultate. Secretarul general al clubului – groaznică şi revolută denumire a unei funcţii! – comunică şi el. Face memorii împotriva asistentului care a validat golul Pandurilor, marcat în minutul 93, cînd îi e voinicului mai moale. Toată lumea scrie, tastează cu frenezie, umple file şi fişiere. Pagini îndurerate, pagini cenzurate, pagini neuitate.
Din toată această debordantă proză a frustrării lipsesc capitole importante. Nimeni n-a gravat nici un cuvînt despre amănuntul că dacă rivalelor din clasament le trebuie şapte-opt pase să ajungă la poartă, Rapidul are nevoie de măcar vreo 20 pînă la centrul terenului. Că s-au instaurat o lentoare neproductivă, un plictis tactic şi o ineficienţă enervantă. Nimeni nu face însă memoriu împotriva lui Moldovan, că nu e în stare să dea goluri pînă la adînci bătrîneţi. Şi nici măcar la adresa lui Zicu, subtilul căruia fenta îi iese doar uneori în faţa adversarilor, însă întotdeauna în faţa porţii goale, pe care o driblează la fel de spectaculos ca pe propria-i carieră.
Toate acestea pot figura într-un capitol aparte, despre antrenor. E posibil ca Răzvan, după doi ani şi jumătate cu multe lucruri bune, să fi intrat într-o perioadă de uzură. Trecătoare sau nu, asta vor spune patronul şi grecii de la Panathinaikos. Se vorbeşte tot mai mult de o şubrezire a băncii tehnice. Golul Pandurilor a împins încă un pic şandramaua, care avea probleme încă de la Atena şi Tel Aviv. Se spune că la headquarter-ul blogului se aşteaptă rezultatul de la Paris, urmînd ca în funcţie de acesta să se decidă. Situaţie în care antrenorul Rapidului ar fi primul care ar avea de suferit pentru că două echipe, altele decît cea pe care o conduce, n-au fost în stare să-i asigure calificarea.
La consistentul memorial al durerii giuleştene exprimate în format electronic mai trebuie adăugate cîteva idei. Dincolo de jucători şi de antrenor, Rapidul e, probabil, singura echipă care cutreieră Europa în căutarea performanţei trezindu-se la 6 dimineaţa ca să plece la drum şi cutreieră cerurile Europei în puterea nopţii. Am înţeles că aşa fuseseră bugetate deplasările în Israel şi Grecia, cu cifre austere, treziri şi culcări la ore nepotrivite.
Faceţi pariu că Panathinaikos nu se va trezi la 6 ca să ducă la Paris şi să piardă? Intraţi pe blogul lui Vardinoianis ca să vă convingeţi dacă e aşa sau nu!
„După terminarea sezonului vom lua măsurile necesare. Cine a greşit va plăti!” — George Copos