Capul Verde și capetele albe

Nuno Rocha nu e nici mijlocaș, nici atacant. E poveste de povestit

Dacă ar mai fi tricourile clasice, cu numere fixe, de pe vremuri, Nuno ar trebui să ia șaptele, eventual optul. Joacă rolul nouarului pentru că așa a lucrat destinul, așa s-au legat întîmplările și așa au avut antrenorii nevoie.

Insulele Capului Verde sînt în Atlantic, la vest de coasta africană. Se zice că acolo ar fi poposit Magellan, în drum spre Țara de Foc. Patru sute de mii de oameni, ceva mai mult decît Craiova, locul unde Nuno a ajuns și de unde era cît pe ce să plece fără să joace o clipă.

Povestea e știută doar în parte. Vara trecută, Nuno era în cantonament cu Craiova, în Slovenia. Cică într-un fel de probe, deși jucase în prima ligă portugheză, la Maritimo Funchal. Chiar trebuie să dai probe la o nou-promovată din România după ce ai jucat contra lui Porto, Benfica, Sporting? În mod normal, nu, la Craiova însă, da! Lucrurile lungindu-se nepermis, pe fir intrase Nacional Madeira.

Între timp, Nuno semnase și cu Craiova și se părea că va ieși scandal. Abia după ce ițele au fost descîlcite și legitimația emisă  în Capul Verde a fost ștampilată cu cerneală oltenească, au început întrebările.Ce caută ăsta aici? E slăbănog, știe doar să alerge, lotul e plin de mijlocași dreapta și de mijlocași centrali.

Vîrf l-au pus Cârțu și Săndoi. Și nevoia, adică lipsa de atacanți, după renunțarea la Curelea. „E foarte adaptabil, înțelege ce-i spui, nu e ușor să lucrezi cu mine, am cabina tapetată cu scheme, zici că e birou de arhitectură, nu vestiar”, se alintă Sorinaccio. Din mijlocaș dreapta (așa joacă în naționala Capului Verde, unde antrenor e fostul atacant de la Benfica, Rui Aguas, două goluri împotriva Stelei în 1988, în semifinalele CCE), Nuno a ajuns principalul atacant al unei echipe care n-a pierdut de 19 meciuri.

„Altă dată să aduci fotbaliști de care am auzit și noi”, și-a auzit Marcel Popescu astă-vară, cînd Kay, celălalt „cap verde”, și Nuno nu-și găseau locul. „Ăia de care ați auzit voi costă milioane de euro. Încercați cu ce vă dau eu!”, a spus cel care, printre altele, l-a plantat acum patru ani pe necunoscutul Filipe Teixeira la Brașov și a adus legiunea cu care CFR-ul a cîștigat măcar două titluri din cele trei.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea acestui oltean de adopție uscățiv și bronzat, care vorbește portugheză cu accent insular, fuge de rupe pămîntul și dă gol după gol. Între atîția străini care vin în România ca să fie drumul cu oameni, mai e loc și pentru transferuri bune. Pentru asta e nevoie de impresari cu ochi și de antrenori care știu să facă bici din ce au la dispoziție. Adică să facă din mijlocași atacanți, să nu se înțeleagă altceva!