Rainea, apoi zece locuri goale

Vreme de vreo zece ani, de prin 1973 pînă în 1983, cînd s-a lăsat, Nicolae Rainea a fost cel mai bun produs de export al fotbalului nostru

Priviți pozele alb-negru cu Nicolae Rainea! Un bărbat drept, puțini dintre noi avem fizic spinarea mereu dreaptă, cu părul sur înainte de vreme, cu privirea aspră. În spatele său, mereu tribune înțesate de oameni. Probabil că nea Nicu, după ce a debutat în arena internațională, n-a arbitrat niciodată pe un stadion ocupat doar pe sfert. Erau anii în care expresia „online” nu se inventase, internetul nu exista, televiziunile nu erau ce sînt astăzi, iar tribunele gemeau de oameni, fie că era vorba de Petroșani, „23 August”, Buenos Aires, Atena sau Barcelona.

Vreme de vreo zece ani, de prin 1973 pînă în 1983, cînd s-a lăsat, Nicolae Rainea a fost cel mai bun produs de export al fotbalului nostru. Echipa națională nu se califica, cluburile, pînă spre finalul perioadei, abia dacă treceau un tur sau două în Europa. În schimb, Rainea prindea mereu primăvara și nu rata nici un turneu final.

Cînd România pierdea acasă cu Iugoslavia, acel 4-6 de coșmar, nea Nicu fluiera un Bastia – Eindhoven, finală de Cupă UEFA. Cînd Argeșul și Steaua capotau cu Utrecht și Standard Liege, „locomotiva din Carpați” conducea o finală europeană, RFG – Belgia 2-1. Era ambasadorul de succes al unui fotbal necopt, imatur și ghinionist.

Arbitrul de astăzi are alt design. Gel, alură slim, engleză intensiv, cu profesor, gadgeturi atîrnate peste tot. Trăim doar într-o lume a comunicării. Varianta 1975 însemna înțelegerea din priviri cu un tușier aflat la 70-80 de metri distanță. Engleza lui Rainea aproape că nu era deloc, doar ceva franceză, plus fermitate. Urla la Maradona, la Zico sau la Platini-jucătorul de intrau în pămînt. Plus testul Cooper luat fără probleme, chiar dacă în acea vreme se arbitra pînă la 50 de ani. Chiar și înainte de retragere, nea Nicu alerga mai mult decît jucătorii care-i puteau fi copii.

Mereu amatoare de ierarhii, presa română a încercat de mai multe ori un clasament all-time al arbitrilor. Firește că pe primul loc a ieșit Nicolae Rainea, dar clasamentul ar fi fost incomplet fără o erată a lui Adrian Porumboiu, făcută acum cîțiva ani: „Pe primul loc e Rainea, apoi vreo zece locuri goale! Apoi Crăciunescu, Igna, noi, ceilalți….”. Asta în condițiile în care Igna are o finală de Cupa UEFA, un Mondial și un European, iar Crăciunescu, acel Ajax-Milan tot cu Cupa Campionilor Europeni pe masă.

Acum, cînd nea Nicu s-a dus tiptil, ca o umbră, au rămas cele zece locuri goale deasupra unei lumi a arbitrajului care, de atîtea rivalități, s-a mistuit mereu pe sine însăși.