Copiii, saboții în fund și pașii înainte
Juniorii U17 pregătesc turneul din Anglia în Olanda. Și pierd, dar învață
Dacă nu știați, Ianis Hagi nu va fi în lotul Viitorului pentru meciul de duminică, la CFR Cluj. E fraza de introducere, prin care mă chinuiesc să fac […]
Juniorii U17 pregătesc turneul din Anglia în Olanda. Și pierd, dar învață
Dacă nu știați, Ianis Hagi nu va fi în lotul Viitorului pentru meciul de duminică, la CFR Cluj. E fraza de introducere, prin care mă chinuiesc să fac interesant acest text, cu risc mare de a fi arid, despre juniori. Păi, de ce nu e în lot, l-a dat taică-su afară? L-a prins fumînd? Tăbărîți cu accesările!
Nu veți găsi nimic senzațional. Ianis Hagi nu e în lot pentru că e plecat cu echipa națională de juniori U17 în Olanda, apoi în Anglia, la turneul de calificare. Acestei selecționate U17 i se spune „a lui Ianis Hagi”, deși Ianis e doar unul dintre ei. Dacă e să vorbim de copii de foști fotbaliști, în lot e și Denis Ciobotariu, puștiul lui Ciobi. Plus că mai sînt Hodoroabă, Friedrich, Căpușă, Petre, Coman, în jurul ultimului, un fel de săgeată a arcului Ianis, făcîndu-se deja zgomot atunci cînd n-a fost convocat de Bogdan Vintilă la o acțiune anterioară.
Acești copii vor fi săptămîna viitoare la Birmingham, la un turneu de calificare, alături de Slovenia, Anglia și Norvegia, de unde merg mai departe primele două. Ce șanse avem? Față de sloveni și de norvegieni suferim de un etern decalaj de lapte, în sensul că acela consumat de ei în copilărie a fost mai gras, făcîndu-i mai puternici fizic decît noi. Iar față de englezi suferim de toate decalajele posibile și imposibile. Și, în fond, ce sîntem noi la nivel de juniori de vreme ce selecționata U19, a acelui mult comentat Doru Isac, a ratat calificarea, pierzînd pe linie cu Georgia, Muntenegru și Cipru, care nu se ridică nici la nivelul gleznei britanicilor?!
Iată că această echipă numită popular „a lui Ianis” vrea să se califice. A plecat cu zece zile înainte de turneu, oprindu-se la un stagiu în Olanda, undeva în Friesland, în nord, unde aerul e curat și iarba e verde. Și s-a pus pe jucat meciuri amicale. Primul, cu juniorii de aceeași vîrstă ai lui Alkmaar, locul 4 în clasamentul local. Știți cît a fost scorul? 4-1 pentru olandezi! Astăzi la prînz, adversarul se va numi Sparta Rotterdam, locul 5. Încă o bătaie zdravănă? Tot ce se poate!
E pedagogic și psihologic să expui acești copii, înaintea unui turneu la care-ți propui totul, unor adversari tari, excelent organizați, emanați poate de cel mai bun sistem juvenil din lume? Mai degrabă da decît nu. Sigur, se puteau organiza două meciuri amicale la Buftea cu adversari slabi, pe care să-i batem temeinic și să ne dopăm moral. Dar în fața școlilor de juniori de la Alkmaar și Rotterdam crești mai mult decît într-o sută de pelerinaje la Mogoșoaia. Iei bătăi la scor? Nu-i nimic, se învață și din înfrîngeri.
Cei cărora deja tîmplele ne-au albit de ceva vreme ne aducem aminte că marele 1-1 al echipei naționale de pe Wembley, din 1969, a fost precedat de o bătaie crîncenă luată undeva în Olanda, la Den Haag sau la Den Bosch sau la Den Ce-ofifost. Iar calificarea generației Lucescu de la Bratislava a fost pritocită tot în Olanda, unde s-a disputat și un meci amical cu belgienii de la La Gantoise. Știți cît a fost scorul? Am pierdut cu 5-0! Așa că….