Klaus-Simona, un fileu foarte subțire
De jucat, se joacă sigur! Pe 26 aprilie, duminica. Sau pe 47 aprilie, sau pe 77 aprilie, probabil tot duminica, să ne mai uităm pe calendar. Înainte de Stuttgart sau după Roland Garros, sau post-Wimbledon. Halep contra Iohannis, numărul 3 […]
De jucat, se joacă sigur! Pe 26 aprilie, duminica. Sau pe 47 aprilie, sau pe 77 aprilie, probabil tot duminica, să ne mai uităm pe calendar. Înainte de Stuttgart sau după Roland Garros, sau post-Wimbledon. Halep contra Iohannis, numărul 3 mondial, conform WTA, contra numărului 1 român, conform BEC. Biroul Electoral Central, cel care a făcut clasamentul final după cele două turnee de Mare Șlem din 2 și 16 noiembrie anul trecut.
Cei doi, marea campioană și pleziristul în tenis, vor încrucișa rachetele la Sibiu, acolo unde președintele evoluează în mod constant și acolo unde Domnia sa se simte cel mai bine.
Anunțul făcîndu-se luni, la 48 de ore după prezența președintelui în loja de la Galați, probabil că astăzi, marți, televiziunile se bat deja pentru a transmite evenimentul. Dacă nu s-o fi decis între timp deținătorul de drepturi, pentru că în această lume lucrurile se mișcă extrem de iute. E posibil ca pînă se tipărește ziarul, să se epuizeze și biletele. Sala din Sibiu nu e prea mare, așa că poate se rezolvă problema în mai multe reprezentații. Luați cazul lui Andre Rieu, care va concerta aproape o săptămînă întreagă pentru a ostoi foamea românilor.
Gata cu foamea, că de-aia a fost votat președintele! Ca să nu mai auzim de foame! Gata și cu gluma, mai ales că, pentru a glumi, e nevoie de umor. Și nu se glumește nici cu președintele, nici cu marea campioană. Ambele instanțe sînt mult prea serioase pentru a face risipă de zîmbete.
Dacă două persoane care se admiră reciproc fie și pentru reușitele lor profesionale, în cazul de față domnul Klaus și domnișoara Simona, hotărăsc să petreacă o duminică agreabilă, schimbînd cîteva mingi într-o incintă bine păzită de sesepiști, ferită de ochii publici, aproape că nu e nimic de criticat. Nici măcar dacă la ieșire fiecare dintre competitori va oferi declarații de complezență ciorchinelui de microfoane.
Există însă pericolul ca fileul extrem de subțire al acestui anunțat meci de tenis să se rupă. Cîțiva milimetri de țesătură delicată despart puritatea admirației reciproce a celor doi de comercialul, electoralul, inutilul și nedoritul pe care le poate genera gonflarea peste măsură a acestui eveniment, riscant la fiecare milimetru dincolo de granița cadrului privat.
E greu de presupus că Felipe, tînărul și chipeșul rege al Spaniei, va juca vreodată tenis cu Nadal. Sau și mai dificil de imaginat că doamna Merkel, încălțată cu ghete și dotată cu apărători de tibie, îi va șuta la poartă lui Manuel Neuer.
Există o limită de atingerea căreia se feresc atît marii campioni ai unor lumi normale, cît și politicienii acelor lumi.
Lumea noastră normală trebuie să se mărginească la admirația sinceră exprimată public. Atît. Dincolo de ea e aut, iar arbitrul de scaun nu acordă punctul nimănui.