Hagi, atunci cînd i-a fost greu

E de bonton să admiri oamenii în haine strălucitoare, aniversîndu-și vîrste rotunde, precum cei 50 de ani ai lui Hagi de astăzi. Dar n-a fost totul întotdeauna poleit cu aur, au mai existat și momente grele, pe care oamenii puternici […]

joi, 5 februarie 2015, 2:17

E de bonton să admiri oamenii în haine strălucitoare, aniversîndu-și vîrste rotunde, precum cei 50 de ani ai lui Hagi de astăzi. Dar n-a fost totul întotdeauna poleit cu aur, au mai existat și momente grele, pe care oamenii puternici precum Gică le-au depășit și au reușit să ajungă iarăși sus.

Hagi a ajuns la Real în vara lui 1990, pentru 4 milioane de dolari. Asta se știe deja. După un Mondial italian așa și așa, fără gol marcat, i-a fost greu într-o echipă care începea să sufere. La Chamartin se cam schimbau generațiile, Hugo Sanchez, Buyo, Sanchis și Chendo, stîlpii optzeciști ai echipei, cam îmbătrîniseră, Santillana, poate stîlpul principal, cel de rezistență, se lăsase. Apăreau alte grinzi, Spasici, Martin Vasquez, Luis Enrique, el, Hagi, plus Lasa, Villaroya, Tendillo, Torril și alții, adică destul balast. Antrenorii se schimbau des, Toshack, Di Stefano, Antici, Benito Floro….Așa că în vara lui 1992 Gică, măcinat pe atunci de un titlu ratat în ultima etapă la Tenerife, de finala de Cupă pierdută cu Atletico, de o semifinală de Cupa UEFA irosită în fața lui AC Torino (cine e Torino, chiar dacă acolo juca Lentini și antrena Mondonico?!) și de divorțul de prima soție, care tocmai se consumase, a ales să părăsească Madridul pentru Brescia.

Cum să pleci de la Real la Brescia, chiar dacă acolo antrena Lucescu? Foarte simplu, iei avionul și gata! Și a ajuns în Italia, bătându-se etapă de etapă, dar ce poți face la micuța Brescia în cel mai puternic campionat din lume, în fața fața marelui Milan? Dar în fața lui Juve, Inter, Roma, Lazio? Se ridicase Parma cu Asprilla. La Sampdoria încă antrena Boskov. Mai era Verona, mai erau Napoli, Lazio, Fiorentina! Brescia a ajuns la barajul cu Udinese (acolo juca unul Balbo, dacă ați auzit de el!), l-a pierdut și s-a dus în Serie B.

Cum să joace Hagi, la 28 de ani, într-o ligă secundă?! Uite că a jucat. Din Serie B a venit excepționalul său meci cu Belgia (2-1 pentru noi la București), tot de-acolo a pornit trasorul de la Cardiff, care ne-a dus, practic, la mondiale, cu toată bara lui Bodin, tot în divizia a doua italiană s-a zămislit extraordinarul Mondial american al lui Hagi și al României, și poate că fără acest purgatoriu al lui Hagi într-o ligă inferioară n-am mai fi perorat vreme de douăzeci de ani pe tema Generației de Aur.

La finalul lui 1994, la aproape 30 de ani, Hagi ieșea al patrulea în clasamentul balonului de Aur! Absolut senzațional pentru un fotbalist care, chiar dacă petrecuse toamna în tricoul Barcelonei, stătuse toată primăvara în Serie B și în loc de cupele europene ale celorlalți evoluase în Cupa Anglo-Italiană, o competiție mai degrabă pentru pronosportiști, menită să umple programul loteriilor în săptămânile când primele ligi din Anglia și Itaia erau întrerupte de programul echipelor naționale.

Nu e decît o singură concluzie. Dacă după un an de Serie B, la 29 de ani, mai aduni încă șapte sezoane la nivel înalt, cu două turnee finale de Mondial și alte două de European, înseamnă că acel exil vremelnic ți-a prins bine și te-a călit.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

no9 (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 15:06

Sa zicem ca abientul era propice…

La acea vreme, campionatul italian era monstruos de puternic. Emulatia era incerdibila ! De la Foggia lui Zeman (Signori, Petrecu), la Milanul lasat mostenire de Sacchi lui Capello, toate echipele erau ‘beton’. Stadioane pline, meciuri de mare intensitate fizica si tehnica. Numai cei buni si foarte buni faceu fata.

tudor (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 15:20

Corect no9, in anii 90 practic toate echipele italienesti aveau cel putin cateva nume uriase in lot. Interesant Aline totusi cum la 29 ani a jucat in Serie B si apoi 7 ani de glorie la cel mai inalt nivel. Imagineaza-ti in zilele noastre un jucator la aproape 30 ani in aceeasi situatie sigur i s-ar canta prohodul

dinamo100 (18 comentarii) • 5 februarie 2015, 15:37

Sa precizam si faptul ca in momentul in care pleca de la Real el nu prea mai era titular. Hagi a avut mereu nevoie de o echipa care sa se aseze in jurul lui, la Real era ceva mai greu sa se intample asta, iar el nu a avut rolul de regizor al jocului.

gigelos (48 comentarii) • 5 februarie 2015, 15:38

Din pacate Hagi , LA MULTI ANI !, a fost un fotbalist care s-a ratat . Talent urias, peste Stoicikov , realizari foarte mici . La multi ani inca o data dar sa nu ne ambalam mai mult decat trebuie

vasim (38 comentarii) • 5 februarie 2015, 16:22

La Multi Ani Hagi!
Esti o legenda a footbalului romanesc si mondial!
Restul e legenda deja…

QCD (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 16:37

Eram pustan cand s-a jucat barajul ala intre Brescia si Udinese, l-am ascultat daca va vine sa credeti pe Radioul national in masina, si de atunci am dezvoltat o antipatie pe care o am si astazi pentru echipa din Udine. Campionatul Italiei de atunci ar fi un fel de play-off organizat astazi intre campionatul englez si cel spaniol. Emotional vorbind, Hagi reprezinta ceea ce azi mai intalnesti la foarte putini fotbalisti : placerea pura de a juca fotbal, transmisa fara nici un filtru fanilor. Lasand partea emotionala la o parte, in ciuda talentului urias, nu a castigat prea multe trofee, o chestie numita altfel glorie.

tudor (6 comentarii) • 5 februarie 2015, 16:56

In primul rind LA MULTI ANI -Hagi .Personal consider ca a-ti fost platiti de „rege „ca sa faceti circul asta in presa.Au fost si sunt sportivi romani mult mai buni ca acest Hagi care nu au fost sarbatoriti de maniera aceasta sau chiar deloc.Jenant pt. voi .

Geo (2 comentarii) • 5 februarie 2015, 17:05

Lucescu. El l-a revigorat.

Il Muce (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 17:19

Este evident ca i-a prins foarte bine acel sezon in Serie B. Comparati jocul lui Hagi la Copa del Mondo 90 cu jocul sau la World Cup 94 si intelegeti de ce : in SUA Hagi a fost de nerecunoscut pentru toti fanii sai, a alergat cat Dorinel Munteanu, a pasat ,a facut presing, a sutat, a marcat, a dat assisturi, a fost peste tot. intr-un cuvant, a fost MAGNIFIC. La Copa del Mondo 90 a jucat doar pentru el , dar incepand cu anii 1993-1994 s-a schimbat radical ,l-a facut mare pe Raducioiu (care schimbase cateva echipe si era pe tobogan paba sa joace cu Hagi la Brescia) , i-a facut mari pe Moldovan , Ilie Dumitrescu, pe Jardel, pe Hakan Sukur, a pus lumea la picioarele lui Iordanescu ori Terim .

Florin (24 comentarii) • 5 februarie 2015, 18:02

Pana la urma se pare ca a format si Lucescu pe cineva, asa e?

aaa (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 19:13

Domnule Buzarin, dar de Iosif Petschovschi ce parere aveti? Ce lume nedreapta, cati stiu cine a fost Iosif Petschovschi? Cati stiu de cate ori a fost capitanul Romaniei? Cati stiu pana la ce varsta a jucat in Nationala? Cati stiu de cate ori a fost selectionat in echipa lumii? II puteti intreba pe toti cei care l-au vazut jucand cine a fost Iosif Petschovschi! Ce jucator, ce caracter! Cititi cartea lui Aristide Buhoiu si o sa “vedeti” multe!
A fost peste Balaci si Dobrin, unii spun ca a fost mai bun si ca Hagi!
Aceleasi intrebari le-am pus si domnului Ioanitoaia, ce repede se uita istoria, pentru unii conteaza doar Dobrin si Hagi, erau mai aproape de Bucuresti? Probabil ca da!

Vio (1 comentarii) • 5 februarie 2015, 22:25

Gandurile mele in aceasta zi speciala (scrise mai demult cu alta ocazie):

Idolul meu este Maradona. Nu, nu argentinianul! Vorbesc despre Maradona al nostru, de aici, din Carpati.

50 de randuri sunt mult prea putine cand trebuie sa scriu despre Hagi! Nu voi insira biografia lui aici, avand in vedere ca sunt altii care au facut-o mult mai bine decat o pot face eu vreodata. O sa astern doar cateva idei, notite despre un vis pe care l-am avut:

Prima data cand am auzit de Gica, aveam doar 6 ani. Undeva prin vara anului 1990, aratau la televizor imagini cu cativa barbati romani imbracati in galben (rosu impotriva rusilor) care alergau dupa o minge. M-am indragostit pe loc!

Pe 9 iunie 1990, Romania invingea URSS-ul la Bari cu 2-0, fara Hagi, suspendat. Cateva zile mai tarziu, baietii in galben au luat bataie cu 2-1 in fata Camerunului, Gica fiind schimbat in minutul 55. Cand am crescut, am aflat ca dupa meci, Nea Vanea a spus: “Hagi e un jucator pe care nu-l poti scoate din teren.”A urmat meciul de la Napoli. Maradona juca la el acasa. Dar Hagi a fost magistral. A pasat, a driblat, a sutat, a imblanzit mingea. Dupa meci, Maradona l-a cautat pe Hagi sa faca schimb de tricouri. Am pierdut ulterior cu Irlanda in optimi, Hagi fiind iar in mare forma. Din pacate, mingea nu a vrut sa intre in plasa.

Dupa turneul final, Gica a plecat la Real Madrid, unde a avut momentele sale de glorie, in ciuda opiniei publice din Romania zilelor noastre. Ce pacat ca a dat de Toshack care l-a pus sa mature partea stanga a terenului! Nici cu Di Stefano nu i-a fost mai usor. Noroc cu Antic! Sarbul il pune pe Gica playmaker, romanul ajungand ovationat pe Bernabeu la fiecare meci. A marcat un gol de la jumatatea terenului cu Osasuna, a dat un hat-trick cu Bilbao (dupa demiterea lui Antic). In meciul direct de pe “Nou Camp”, l-a cucerit pe Cruyff, antrenorul Barcelonei; in acel an a pierdut titlul in ultimul meci la Tenerife desi “los Blancos” conduceau cu 2-0 dupa prima jumatate de ora. Hagi gol si pasa de gol!

Recunosc ca dupa turneul final din 1990 uitasem de el. Sa ma ierte! Eram un copil! L-am vazut totusi in 1992 impotriva Tarii Galilor. 5-0 pentru ai nostri inca din minutul 35! Chiar nu va e dor de Hagi? Am vazut o victorie a tricolorilor cu Belgia, apoi acel 2-1 de la Cardiff. Am suferit si eu cand arbitrul a dat penalty pentru galezi la 1-1 si m-am bucurat la calificare.

A venit Mondialul American. Romania a fost superba: cea mai frumoasa echipa de la Mondial, iar Hagi cel mai bun jucator la planetei. Va puteti aduce aminte emotiile din meciul cu Columbia, favorita lui Pele? Cum ati reactionat la golul lui Hagi? Dar cand am invins “Arhhhentina” in optimi? Eram neinfricati.

Au urmat alte si alte performante, atat la nivel de club cat si la nationala, pe care le voi evoca cu alta ocazie, cand spatiul imi va permite.

Pentru moment marturisesc ca am un singur mare regret: nu am putut invinge blestemata echipa a Suediei. Daca treceam de Dahlin si Kenneth Anderson, mai mult ca sigur invingeam Brazilia lui Romario si Italia lui Baggio. Atat de buni am fost! Orice s-ar spune, Romania cu Hagi in avanposturi a fost de vis. Ce vis frumos! Gica tanar, cu mingea la picior! Mi-as sacrifica bucuros ani din viata sa retraiesc acel vis.

Va intreb din nou: chiar nu va e dor de Hagi? De momentele cand strigam: nu avem bani, n-avem papica, dar il avem pe Hagi Gica? Mie imi e! Stiu ca niciodata nu voi inceta sa iubesc fotbalul! Datorita lui Gica.

In concluzie: Multumesc, Gica! Pentru tot!

P.S. Stiati ca pe 1.11.1990, Gica a jucat in selectionata mondiala, intr-un meci organizat in cinstea lui brazilianului Pele care implinea 50 de ani? Ei bine, la cateva minute de la inceputul celei de-a doua reprize, Hagi a prins un trasor in vinclul portii echipei braziliene, aplaudat in picioare de Pele!

Bocanci (1 comentarii) • 6 februarie 2015, 0:48

Daca te-aude nea Mircea, te spurca. N-a zis el ca Serie B e mai puternica decat Serie A? In orice caz, singura echipa uriasa in care Gica a facut fata a fost Steaua 87-90. Steaua ii batea si pe Real si pe Barcelona in anii aia.

alin sighisoara (1 comentarii) • 7 februarie 2015, 7:03

inchipuie-ti Aline ca sunt oameni care au auzit de Balbo 🙂 de Abel Balbo.”unul Balbo”….nu cred ca noi am avut asa atacant.Mare atacant.a mai trecut si pe la Roma (cred ca si pe la Parma).Astia mai tineri nu au auzit decat de dopatii aia de la Madrid si Barcelona.E argentinian tipul,din spita lui Batistuta.