Milionul lui Al-Oli
Să fie clar, nu urmează să citiţi un text antiarab, ar fi şi culmea pentru aceste zile însîngerate, şi nici unul îndreptat împotriva lui Olăroiu. Sînt doar simple constatări la capătul meciului pierdut de Arabia Saudită, antrenată de Oli, 0-1 […]
Să fie clar, nu urmează să citiţi un text antiarab, ar fi şi culmea pentru aceste zile însîngerate, şi nici unul îndreptat împotriva lui Olăroiu. Sînt doar simple constatări la capătul meciului pierdut de Arabia Saudită, antrenată de Oli, 0-1 în faţa Chinei, într-o competiţie vilegiaturistică, denumită pompos Cupa Asiei şi menită să facă din fotbal mai mult decît este fotbalul însuşi.
Ştim, Cosmin Olăroiu, ornat cu un palmares excelent în zona deşertică a Orientului Apropiat, primeşte un milion de euro pentru o lună şi ceva, cît timp conduce Arabia Saudită la această Cupă a Asiei, care, culmea geografiei!, se dispută în Australia. Mai sînt două anexe la contract. Prima, dacă saudiţii vor fi mulţumiţi, înţelegerea se prelungeşte automat la un an. Ceea ce nu e exclus să se întîmple. A doua, dacă arabii cîştigă competiţia, la bani se mai adaugă încă 800.000. Acest lucru, măcar după primul meci oficial, pare extrem de greu realizabil.
Într-adevăr, arabii au ratat un penalty şi au primit golul înfrîngerii pe final de meci. Iar mai departe pentru Oli urmează Uzbekistan şi Coreea de Nord, despre care pricepuţii în chestiuni orientale spun c-ar fi sub China. Deci nu e exclus ca Arabia Saudită să se califice. Dar nu asta e problema.
Nivelul de la Cupa Asiei e modest, de multe ori ritmul e o invitaţie la somnul de prînz, iar Arabia e o echipă subţirică, în faţa căreia Ungaria, Finlanda sau Irlanda de Nord, ca să vorbim doar de ultimii noştri adversari, ar petrece ore agreabile. Jucătorii se dau uneori tehnicuţi, însă par să aibă o pregătire fizică de pensionari şi lasă impresia că înţeleg foarte greu chestiunile tactice pe care se ştie că Oli pune mare accent.
E foarte greu de explicat cum de un fotbal, cel saudit, în care se investeşte enorm, progresează atît de lent sau chiar nu progresează deloc. Arabii nu par cu nimic mai evoluaţi fotbalistic decît în 2002, de exemplu, cînd Germania îi bătea cu 8-0 la Campionatul Mondial, iar Oliver Kahn se distra driblîndu-le atacanţii pe la centrul terenului.
Dacă Olăroiu reuşeşte să le ia banii la echipa naţională, dacă Reghecampf şi Piţurcă, împreună cu numeroasele lor staff-uri au reuşit să semneze contracte extraordinare în acea zonă, bravo lor! Financiar, au făcut afaceri excelente. Dar să nu vorbească nimeni de fotbal de calitate, pentru că nu e cazul! Totul e de o mediocritate la fel de aurită precum cupolele moscheilor din Riad sau Jeddah.