Au fost şaisprezece!

Pe vremuri, pe Calea Victoriei, nu departe de Academia Română, dar nici de  prăvăliile parfumate de unde întreţinutele naţiei îşi cumpără poşete cu 70 de milioane bucata, sălăşluia Comitetul de Stat al Planificării, pe altarul căruia activa cu sîrg cel […]

Pe vremuri, pe Calea Victoriei, nu departe de Academia Română, dar nici de  prăvăliile parfumate de unde întreţinutele naţiei îşi cumpără poşete cu 70 de milioane bucata, sălăşluia Comitetul de Stat al Planificării, pe altarul căruia activa cu sîrg cel ce ulterior avea să devină premier, Nicolae Văcăroiu. Instituţia comunistă anvizaja, în general prost, cu cît se va depăşi producţia la hectar, cît porumb se va coace la toamnnă, cîţi purcei vor făta scroafele multilateral dezvoltate şi cîte tone de laminate va da la export proletariatul înfometat şi înfrigurat. Cifrele de-acolo erau reale doar pe hîrtie şi la plenare, în rest, în unităţile socialiste se mutau fiarele vechi de colo-colo cu soldaţii,  pentru ca, mai apoi, să fie aduse la loc cu deţinuţii sau cu elevii aflaţi în practică.

Anul 2006 are şi el un Comitet de Stat al Planificării, alcătuit din binomul Federaţie-Ligă. Urmaşii milenarişti ai lui Văcăroiu au făcut un program – de comun acord cu cluburile -, care prevedea terminarea cincinalului turului înainte de termen şi disputarea în decembrie a încă două etape din retur. Raţiunea acestui zel ne scapă, fiindcă, din cîte ştim, naţionala nu e calificată la vară la nici un turneu final, unicul motiv de înghesuire a sezonului pînă spre Crăciun putînd fi cine ştie ce turneu fantomatic, precum acela de astă-primăvară, din America, numai bun să umple tomberoanele sponsorilor de ocazie sau ale condamnaţilor penal în România, care fac pe miliardarii în State.

Acum, cluburile care au fost de acord cu un program în vară o cam dau la întors. Că e frig, şi chiar e! Că s-ar putea să ningă, să se strice terenurile, să se accidentezxe jucătorii. E posibil să se întîmple toate acestea. Dar cine garantează că în martie va fi vreme mai bună ca în decembrie? Cluburile?

Ele, cluburile, au decis o dată şi s-a văzut. Atunci cînd au hotărît să nu mai fie doar 16 în prima Ligă, ci 18. Asta înseamnă etape în plus, cheltuieli în plus, dar ce se poate compara cu voluptatea de a fi pe primul eşalon? Dacă ar fi după preşedinţi şi patroni, ar ridica mîinile să fie nu 16, nu 18, ci 1618, şi apoi ar jeli că nu vrea nimeni să le amîne cele trei etape programate de Bobotează, din lipsa datelor de calendar.

P.S. Acest spaţiu, această rubrică şi acest ziar nu-l iubesc absolut deloc pe Mircea Sandu, iar reciproca e şi ea valabilă. Dar nu se sfiesc să-i dea dreptate, atunci cînd preşedintele FRF o are. Şi acum chiar o are!

„Preşedinţii au vrut 18 echipe în loc de 16, adică 34 de etape în loc de 30. Nu le e jucătorilor frig, cît le e lor de cald”  — Mircea Sandu