Contra, examen de diplomă

Exportul de antrenori români se adresează abundent spațiului arab, spațiului ex-sovietic, zonei Egee (Grecia-Turcia) și mai puțin pieței occidentale. Boloni a luat titluri în Portugalia și Belgia, s-a remarcat în Franța, Rednic a făcut lucruri frumoase în Belgia, dar e […]

Exportul de antrenori români se adresează abundent spațiului arab, spațiului ex-sovietic, zonei Egee (Grecia-Turcia) și mai puțin pieței occidentale. Boloni a luat titluri în Portugalia și Belgia, s-a remarcat în Franța, Rednic a făcut lucruri frumoase în Belgia, dar e cam puțin. Mircea Lucescu are la picioare Ucraina și Turcia, dar în Italia faptele sale, remarcabile și ele, se opresc în urmă cu aproape două decenii.

La 38 de ani, Contra a fost chemat la Getafe, în Primera, în plin Occident, însă în nici un caz ca un tehnician consacrat. Mai degrabă ca un fost jucător, proaspăt lansat în cariera de antrenor, dar insuficient recomandat de o Cupă a României.

După aproape un an, Contra a reușit acest 0-0 legendar și eroic în fața Barcelonei. În condiții speciale, inițiate chiar de el prin acele declarații în care spunea că nu se teme de catalani, ci doar de Dumnezeu. Cum să spui, cu 24 de ore înainte de a te vedea cu Messi, că nu te temi?

Contra a închis însă perfect cărările catalanilor. În aceste condiții, să faci 0-0 cu Barcelona e echivalent cu o ascensiune pe Everest în maiou și în picioarele goale.

Cosmin organizează excelent echipa, se apără mereu cu 9 oameni în spatele mingii, deci corespunde din punctul de vedere al literei cărții. Dar mai are ceva în plus. Acea agitație permanentă pe bancă, acea presiune transmisă mereu spre teren.

Nu se poate încheia această înșiruire de vorbe fără gîndul la cum ar fi arătat seara de sîmbătă dacă arbitrului nu i-ar fi sunat ceasul de final exact cînd Getafe era pe cale să dea lovitura de grație. Chiar așa, cum ar fi fost?!