Umbra lui Reghe. În Ghencea

O descindere de o zi-două a lui Reghecampf la București e suficientă pentru ca și cei lipsiți complet de simțul observației să bage de seamă că acela care s-a poticnit recent de marea echipă Stevie Wonder, pardon!, Sydney Wanderers continuă […]

O descindere de o zi-două a lui Reghecampf la București e suficientă pentru ca și cei lipsiți complet de simțul observației să bage de seamă că acela care s-a poticnit recent de marea echipă Stevie Wonder, pardon!, Sydney Wanderers continuă să fie liderul spiritual al Stelei chiar și la 6 luni de la despărțire.

Jucătorii îl înconjoară cu o căldură pe care Gâlcă, deși lider detașat în campionat, încă n-o resimte. Rusescu povestește episoade de la fast-food, Sînmărtean îi transmite mesaje de bine și lui, și nevesti-sii, iar gîndurile sale se duc către Gigi și Meme cu o libertate publică pe care actualul antrenor încă nu și-o permite și nici nu se știe dacă și-o va permite vreodată.

Asta pentru că timp de doi ani Reghe n-a fost doar antrenor la Steaua, ci mult mai mult. Uneori manager, alteori unic purtător de cuvînt al clubului, în cîteva situații chiar lider al unor petreceri care nu ridicau neapărat nivelul cultural, dar făceau echipa să prindă și altfel de cheag decît cel tehnico-tactic.

Cînd vine acasă, Reghe își joacă perfect rolul de personaj principal. Vorbește mult, pare îndestulat spiritual în fața microfoanelor care-l împresoară peste tot, povestește cum a gătit paste la Chiajna sau cum l-a dus pe Rusescu noaptea la fast-food. Declară explicit că-i vrea pe Sînmărtean și pe Szukala și pare convins că dacă-i dorește, o să-i și ia. Dă o probă de popularitate pe care nici un fost antrenor al Stelei n-a susținut-o încă, nici măcar Lăcătuș, care ajunsese pe bancă din postura de idol în tricoul de jucător.

Abia acum, după această descindere de cîteva zeci de ore, am priceput de ce în primul an al lui Reghe la Steaua, Arena Națională a fost plină măcar de 10 ori, iar biletele au adus în Ghencea peste 6 milioane de euro. Acum, deși titlul național pare iminent, așa, ca primăvara după iarnă și ca noaptea după zi, inclusiv la derby-ul cu Dinamo au rămas în tribune locuri goale.