Esteți pe burta goală
Dacă ne băteau finlandezii, acum aveam săgețile înfipte în bretonul lui Pițurcă. Cîștigînd însă trei puncte imense la Helsinki, discursul ni s-a schimbat radical. Aproape că ocolim cu privirea clasamentul grupei, unde stă bine, și ne uităm țintit la jocul […]
Dacă ne băteau finlandezii, acum aveam săgețile înfipte în bretonul lui Pițurcă. Cîștigînd însă trei puncte imense la Helsinki, discursul ni s-a schimbat radical. Aproape că ocolim cu privirea clasamentul grupei, unde stă bine, și ne uităm țintit la jocul care ne face, chiar și acum, la victorie, să strîmbăm din nas.
Sîntem mereu tentați să spunem că atunci cînd „naționala” pregătită de Pițurcă învinge, o face cu economie de mijloace. Că joacă urît, scrîșnit, defensiv, uneori chiar dizgrațios, în totală contradicție cu spiritul nostru estetic atît de rafinat! Acum asta e problema, că nici la Helsinki și nici la Atena, la cele două victorii în deplasare, pasele noastre cu călcîiul n-au fost suficiente, atacurile n-au fost furibunde și fazele de mare spectacol n-au fost lucrate la antrenamente.
Cînd vorbim despre economia de mijloace, ar trebui să vedem că nu e nici o economie, ci atîtea mijloace avem efectiv! Sîntem deținătorii unui fotbal mediocru, ai unor cluburi subțiri financiar, ai unor centre de juniori abia ivite, ai unei baze materiale anemice și ne dorim voleuri și călcîie! Aceasta, cea de la Helsinki și cea de la Atena, e cea mai bună echipă națională pe care o putem stoarce din fotbalul nostru, oricît l-am băga sub teasc.
Avînd valoarea pe care o avem, trebuie să înțelegem că sînt momente în care ne dorim să cîștigăm fără să ținem prea mult cont de estetică. Italia a luat titlul mondial în 1982 și în 2006 bazîndu-se mai ales pe organizare. Grecii au devenit campioni europeni în 2004 trecînd doar la zile mari centrul terenului. Cred esteții români că atunci cînd curgeau lichidele bucuriei în Plaka se mai gîndea cineva că Grecia a jucat urît? Sigur că noi nu sîntem nici campioni mondiali, nici europeni și probabil că nici n-o să fim prea curînd. Dar să nu uităm că și echipa căreia ne place atît de mult să-i spunem Generația de aur, care chiar beneficia de jucători de mare valoare, și-a atins apogeul în America tot cu opt jucători de apărare și doar trei de atac în formula de bază!
Atît putem, cu atîta har estetic ne-a prevăzut pe noi destinul. Bine măcar că la echipa națională avem organizarea, calitate cu totul atipică poporului și fotbalului nostru. Va trebui, dacă vrem să ajungem la Euro 2016, să ne mulțumim cu efortul colectiv, răsfățîndu-ne analizatorul estetic al organismului doar cu ultimele zvîcniri ale lui Sînmărtean. Și să nu uităm că la juniori n-am făcut nici un punct într-o grupă cu Cipru, Muntenegru și Georgia. Pe Isac nu-l întreabă nimeni dacă a jucat urît sau frumos, ci de ce a venit pe zero într-o companie atît de lipsită de rezonanță.