Șumi, glicemia și lămîia
Îmi place de Șumudică de mult, de peste douăzeci de ani, de cînd juca la Corvinul și-l salva de furia suporterilor, după un meci cu scandal, pe venerabilul observator Titi Teașcă, ascunzîndu-l sub masă, într-o încăpere tainică a stadionului. Antrenorul […]
Îmi place de Șumudică de mult, de peste douăzeci de ani, de cînd juca la Corvinul și-l salva de furia suporterilor, după un meci cu scandal, pe venerabilul observator Titi Teașcă, ascunzîndu-l sub masă, într-o încăpere tainică a stadionului. Antrenorul Șumudică e aproape același cu jucătorul Șumudică, un fel de Mourinho dîmbovițean, cu tușe accentuate de Puiu Călinescu plus Jean Constantin, deși uneori vrea să pară mai sobru decît George Vraca.
Bătîndu-l pe rivalul Ionuț Chirilă, Șumi a făcut apel la creșterea propriei glicemii, din cauza dulceții excesive a victoriei. O victorie personală de care probabil că își va aminti toată viața, pentru că, nu-i așa, nu cîștigi în fiecare zi un derby al „lanternei roșii”! Dacă această trufă de ciocolată înghițită cu poftă riscă să-i dea sănătatea peste cap, simpaticul meu prieten chiar trebuie să treacă la regim. Cînd îți crește așa glicemia după un succes destul de greu conturat în fața ultimei clasate, înseamnă că nu trebuie să-ți lipsească niciodată borcănelul cu zaharină din buzunar.
Să încercăm totuși să-l înțelegem. Nu are un organism adaptat, și asta pentru că ultima savarină care i-a tulburat metabolismul a mîncat-o pe 2 august, în etapa a doua, cînd Chiajna a bătut la Galați. De-atunci, e perfect explicabil să-i fi scăzut imunitatea, organismul nu i-a mai produs anticorpii victoriei de aproape două luni și orice miligram de dulce poate fi extrem de periculos. Cînd de șapte meciuri – am băgat aici și Cupa – te hrănești doar cu alimente extrem de amare, e normal ca și zeama de varză să ți se pară un fel de sirop de caramel.
Dacă această victorie, cu efecte simțitoare în clasament, dar cu satisfacții mult mai mari în planul unei rivalități personale, a fost atît de dulce, oare cum ar fi o serie de trei-patru succese la rînd? Înseamnă că factorii de risc ai urcării în clasament nu trebuie neglijați. Ar putea urma probleme cu colesterolul, cu transaminazele, cu trigliceridele. Doamne ferește!
Antidotul ar fi o cură imediată de lămîi, chiar dacă s-au scumpit enorm, din cauza compromiterii recoltelor din Argentina. O lămîie bine stoarsă și consumată dimineața pe stomacul gol ar face minuni. Ar restabili echilibrul glicemic al organismului și, din cauza acrelii, ar duce la dispariția zîmbetului de pe față. Încercăm, Șumi? Săptămîna viitoare te calcă Rapidul, apoi te duci la Craiova, așa că evită sarea și piperul, ca să nu ți se mai pară așa de dulci victoriile din șapte în șapte etape!