Cît e întîmplare și cît e geniu în genialitatea lui Van Gaal?
Teoretic, să bagi înainte de penaltyurile de departajare un portar de rezervă în locul titularului absolut e un risc mai mare decît să-ți pui jucătorii să bată acele penaltyuri legați la ochi. Teoria fotbalului nu conține un asemenea gest tactic, […]
Teoretic, să bagi înainte de penaltyurile de departajare un portar de rezervă în locul titularului absolut e un risc mai mare decît să-ți pui jucătorii să bată acele penaltyuri legați la ochi. Teoria fotbalului nu conține un asemenea gest tactic, caracteristic mai degrabă handbalului, acolo unde, adesea, înaintea executării aruncărilor de la 7 metri, se schimbă portarul. Cine vine cu cine știe ce exemplu similar de la Greuther Furth sau din altă parte nu face altceva decît să găsească un ac complet inutil în carul cu fîn. Nimeni, la acest nivel, n-a mai încercat una ca asta. Să schimbi portarul înaintea penaltyurilor e fantezie, sminteală sau, în cel mai bun caz, experiment. Genialitatea apare doar în momentul în care această țicneală apriorică îți iese. Abia atunci devii erou, ca Van Gaal. Altminteri, nu te așteaptă doar stîlpul infamiei, ci și o eventuală cămașă de forță, confecționată de opinia publică special pe măsura ta.
Ce se făcea Van Gaal dacă Tim Krul nu apăra nici un penalty? Sau dacă executanții săi ratau mai mult decît apăra portarul? Totul trecea dincolo, într-o paletă de caracterizări care avea la capătul blînd al spectrului inutilitatea și la cel acut de-a dreptul nebunia! Olandezul a riscat păstrînd a treia înlocuire pînă atît de tîrziu. Într-un meci care nu se clintește de pe 0-0 vreme de două ceasuri, ești tentat să schimbi, să aduci prospețime și inovație astfel încît să nu dai șansa unui adversar care-ți este inferior să ajungă la loteria punctului cu var. Între Olanda și Costa Rica, în orice dimensiune le-am analiza, soluțiile de cîmp par mai la îndemînă decît cele dintre buturi.
Și totuși…. Și totuși, acest gest tactic unic în istoria fotbalului de la acest nivel se duce mai degrabă spre geniu decît spre întîmplare, iar săritul de pe fix care l-a comis, adică Van Gaal, poate fi considerat fără rezerve genial. Iar cei care se întreabă ce se va întîmpla în meciul următor, cine va apăra, consacratul Cillessen sau circumstanțialul Tim Krul, sînt la fel de cîrcotași precum cîrcotașii de miercuri seara sau la fel de clevetitori ca bătrîneii aceia din loja de la Muppets. Firește că imnul îl va asculta Cillessen din postura de titular. Iar dacă va fi egal pînă spre prelungiri, atunci Van Gaal va păstra o schimbare și-l va băga în minutul 119 pe Krul. Ce nu e clar?