Pase politice cu Gică Popescu
Astăzi sînt patru luni de cînd Gică Popescu e acolo unde e. În patru luni a ieşit o singură dată, pentru cîteva ore, să-şi ducă tatăl la groapă, în rest şi-a ispăşit canonul demn, fără gulere cervicale, fără ca presa […]
Astăzi sînt patru luni de cînd Gică Popescu e acolo unde e. În patru luni a ieşit o singură dată, pentru cîteva ore, să-şi ducă tatăl la groapă, în rest şi-a ispăşit canonul demn, fără gulere cervicale, fără ca presa de cancan să scrie că sforăie noaptea sau că-şi terorizează colegii cîntînd psalmi. Ba chiar a precizat printr-o scrisoare că eliberarea sau graţierea sa sînt chestiuni strict personale, care nu trebuie să işte conflicte politice sau dispute sociale.
Dar iată că iscă. Apropiindu-se alegerile prezidenţiale şi ascuţindu-se lupta politică, premierul iese la atac îmbrăcîndu-şi doctrina în tricoul fostului mare jucător. Ţine să informeze pe toată lumea că e de acord cu graţierea lui Gică, o susţine din toată fiinţa, are şi avizul Ministerului Justiţiei, dar de la Cotroceni i s-a promis un NU cu voce tare.
Mingea graţierii nu e pasată prin temporizare, ci e şutată direct în tribuna poporului. De acolo, de pe gradene, Victor Ponta aşteaptă aplauze şi voturi. Cine nu-l vrea liber pe Gică Popescu? Cine nu înţelege că omul şi-a recunoscut vina, a plătit ce-a avut de plătit la casieria ANAF?
Justiţia! Ea n-a vrut, ea a decis că Gică trebuie să meargă la penitenciar şi să ispăşească. Inclusiv Gică şi-a asumat condiţia de vinovat, suportînd-o cu demnitate.
Acum, graţierea e un pretext. E cazmaua care sapă încă un şanţ în societate. E ideea care tribalizează şi mai mult o naţie obişnuită să investească neuroni în disputa politică. Pînă acum această luptă între două tabere avide de putere s-a dus pe alte subiecte. Pe eutanasierea maidanezilor, pe Pungeşti, pe Roşia Montana. Acum Gică, obişnuit să se afle la minge, a devenit el însuşi mingea, soarta lui depinzînd de cine şi cum şutează mai tare. Nu e doar lipsă de respect faţă de un om încarcerat. Fiind vorba de Gică Popescu, e chiar un sacrilegiu.