Ruginiţi, adjectiv

În Olanda, Vasluiul a scîrţîit din toate încheiaturile Twente nu e în nici un caz marea echipă pe care zicea Zotta c-a văzut-o şi nici jucătorii ei nu sînt superstarurile pe care le invoca dom’ preşedinte. În echipa olandeză n-au […]

În Olanda, Vasluiul a scîrţîit din toate încheiaturile
Twente nu e în nici un caz marea echipă pe care zicea Zotta c-a văzut-o şi nici jucătorii ei nu sînt superstarurile pe care le invoca dom’ preşedinte. În echipa olandeză n-au jucat Cruyff, Gullit, Bergkamp, Sneijder şi nici măcar vedetele locale mai de Doamne-ajută, Landzaat şi Ruiz, care priveau din tribună la truda colegilor. A fost doar un adversar proletar şi disciplinat, harnic şi cu inspiraţie, care a ştiut să-şi asigure un scor liniştitor în faţa unor români galbeni ca ceara şi la propriu, şi la figurat.

Aici e problema, la gradul de rugină, de uzură, de blazare insinuat în trupul unei echipe care nu demult juca fotbal şi zicea că doar arbitrajele de la Barza Chioară au împiedicat-o să ia titlul în sezonul trecut. Acum mecanismul e oxidat, neuns, căutător de argumente pentru înfrîngeri, nu de soluţii pentru succese. Corespund, şi nu pe de-a-ntregul, Adailton, Sînmărtean, să zicem Papp, mai mult prin viitor decît prin prezent. Wesley e jucat lung, cu pase la gît, Gerlem freacă tuşa, Costin şi Pavlovici creează fără har, Cînu a început iar să greşească. Sînt bubele supurînde ale unei echipe care ne reprezintă în Liga Campionilor, fără să aibă dreptul elementar care-a definit-o în ultimii ani: acela de-a face transferuri.

Cu materialul din şifonier mîncat de molii, Hizo spune că el croieşte ce poate. Iese un palton cu mînecă scurtă. Un costum de baie rupt în genunchi, o jachetă fără cozoroc, ziceţi-i cum vreţi, dar în nici un caz echipa cel mai bine şi mai la timp plătită din România. Cînd iei un miliard vechi pe lună şi te face praf un puşti de 19 ani, te poţi gîndi că faci totuşi parte dintr-un fotbal unde, în afară de Vaslui şi de alte două-trei locuri, lumea îşi lungeşte gîtul cîte cinci-şase luni în aşteptarea salariului.

Anul trecut s-a greşit la nivel de dorada şi linte, ingredientele de-un milion de euro solicitate de Lopez Caro. Acum viaţa e lipsită de nutriţionist, dar şi de gust. Pentru retur, e greu de crezut că s-ar putea obţine calificarea, însă ar fi nevoie măcar de ceva sare şi piper.